Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Egipt – preşedintele Morsi cedează sub presiunea opoziţiei

In Egipt, opoziţia formată din democraţi, laici, liberali şi creştini a reuşit, în urma unei vaste mobilizări, să obţină anularea decretului prin care preşedintele islamist Mohamed Morsi îşi atribuia puteri discreţionare. Următoarul ei obiectiv este acum anularea referendumului de pe 15 decembrie pe marginea noului proiect de constituţie destinat de fapt să ducă o la islamizare rapidă a societăţii egiptene.

Preşedintele Mohamed Morsi a dat înapoi, sub presiunea străzii şi probabil a armatei, şi a renunţat pentru moment să devină un nou “faraon”, sau mai precis un nou dictator, cu puteri practic nelimitate, aşa cum dorea, şi aşa cum doreau formaţiunile islamiste care îl sprijină. Ceea ce nu înseamnă că a fost cîştigată bătălia în favoarea instaurării în Egipt a unei democraţii de tip occidental, bazată în primul rînd pe separarea puterii religioase de cea laică. Iar marele paradox în această parte a lumii este că niciodată forţele retrograde ale societăţii, adică cele care vor să creeze un stat islamist, n-au susţinut cu mai multă ardoare principiul votului liber. Occidentul se află de fapt într-o adevărată dilemă cînd vine vorba de Egipt. Timp de decenii întregi, democraţiile occidentale au sprijinit de fapt în Egipt dictaturile militare, şi aceasta în numele stabilităţii regionale, mai ales după ce Egiptul a făcut pace cu Israelul. Ori, iată că acum islamiştii recurg cu suces la armele… democraţiei pentru a-şi impune viziunea asupra viitoarei configuraţii a statului şi mai ales pentru a ocupa sfera puterii. Aceasta este realitatea în toată lumea arabă zguduită de revoluţii: Fraţii Musulmani şi celelalte forţe care doresc islamizarea societăţii, ba chiar crearea unui califat în nordul Africii, între Marea Roşie şi ţărmurile Atlanticului, aceste forţe deci nu vor altceva acum decît ca popoarele arabe să se exprime liber, prin vot. Iar atunci cînd popoarele se exprimă prin vot se întîmplă ceea ce s-a întîmplat în Egipt, devine preşedinte un islamist şi se profilează la orizont o constituţie bazată pe legea islamică, “şaria”. Nu altceva decît “democraţie” cer şi militanţii mişcării Hamas în teritoriile palestiniene, pentru că şi popularitatea lor este în creştere. Nu este prima dată în istoria umanităţii că mecanismele democraţiei servesc interese şi scopuri care nu sunt compatibile cu ideea de progres. Iar adevăratele democraţii sunt de fapt atît de surprinse de rapiditatea cu care îi sunt deturnate valorile încît nu ştiu cum să reacţioneze.