Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Egiptul se adânceşte într-o gravă criză politică, punctată de violenţe

morsi.jpg

Egiptul se adînceşte într-o gravă criză politică, punctată de violenţe

Egiptul apare astăzi ca o ţară profund divizată între islamişti pe de o parte, şi tabăra democraţilor, a laicilor, a grupurilor de stînga şi a creştinilor pe de altă parte.  De pe data de 22 noiembrie, cînd preşedintele Mohamed Morsi şi-a anunţat intenţia de a-şi atribui puteri discreţionare, Egiptul se adînceşte într-o gravă criză politică punctată de violenţe.

În ţara unde au apărut faranonii amintirea acestora pare să-i obsedeze pe liderii politici. Dacă pe vremuri faraonii erau consideraţi ca nişte zei, în istoria modernă a Egiptului preşedinţii vor să fie faraoni. Este ceea ce i se reproşează şi islamistului Mohamed Morsi care o ia de fapt, fără jenă, pe urmele lui Hosni Mubarak. Ca şi cum revolta populară care a dus la alungarea de la putere a lui Mubarak n-ar fi existat. Sau ca şi cum “sensul” ei istoric ar fi fost înlocuirea unui dictator laic cu un dictator islamist.

Indignarea este imensă în Egipt pe fondul manevrelor pe care le face Mohamed Morsi, lider ieşit din rîndurile Fraţilor Musulmani, de a pune integral mîna pe putere. In fruntea acestei contestaţii se află şi corpul judiciar, mai precis în jur de 14 000 de judecători care refuză, printre altele, şi proiectul de constituţie redactat de anturajul prezidenţial şi de lideri mult prea apropiaţi de curentul islamist al Fraţilor Musulmani şi chiar de cel integrist reprezentat de salafişti.

Avem deci faţă în faţă două imagini ale Egiptului, două forţe cu aspiraţii diametral opuse. Toate ingredientele un înfruntări violente sunt deci acumulate, ceea ce provoacă îngrijorare în Occident şi mai ales la Washington. Nu întîmplător Statele Unite au lansat un apel la calm cerînd celor două tabere să privilegieze dialogul. Pasiunile şi frustrările sunt uneori prea mari pentru deschiderea unui dialog, iar astăzi canalele de televiziune au transmis imagini nu tocmai liniştitoare din jurul palatului prezidenţial. Opozanţii şi manifestanţii care au stat toată noaptea în jurul acestei clădiri cu încărcătură simbolică s-au văzut la rîndul lor asediaţi de simpatizanţii lui Mohamed Morsi.

Si trebuie spus că într-un Egipt unde o bună parte a populaţiei nu cunoaşte cuvîntul “laicitate” preşedintele Morsi se poate baza pe un sprijin considerabil. Evul mediu şi aspiraţia spre modernitate sunt de fapt cele două imagini ale Egiptului de astăzi, iar Constituiţia care urmează să fie supusă unui referendum pe data de 15 decembrie nu înclină în favoarea celei de-a doua tendinţe. Pentru a rezuma, putem spune că viitoarea Constituţie nu consfinţeşte în nici un fel drepturile fundamentale şi nici libertatea de expresie, deschizînd larg porţile în vederea aplicării legii islamice, şaria.

Preşedintele  Mohamed Morsi a afirmat azi că referendumul va fi menţinut, în ciuda faptului că opoziţia, cu judecătorii în frunte, optează pentru boicotarea acestuia. In acelaşi timp, însă, puterea cedează cu un pas întrucît vice-preşedintele ţării propune un dialog pe tema unora dintre amendamentele Constituţiei.

In acest context tensionat în care se află Egiptul mai există însă o forţă care s-ar putea exprima, dar care deocamdată tace, şi anume armata. După căderea de la putere a lui Hosni Mubarak această veritabilă instituţie a ţării, care reprezintă şi o forţă economică precum şi o sursă de mîndrie pentru egipteni, şi-a asumat un rol de arbritru în contextul tranziţiei. In caz de haos politic armata ar putea interveni, dar deocamdată ea preferă să nu redevină un actor principal pe teren politic. Ceea ce nu înseamnă că forţele de securitate nu s-au remarcat în ultimile zile prin brutalitatea lor, la fel ca pe vremea lui Mubarak.