Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Erich Honecker, ultimul comunist german

bundesarchiv-bild-183-r0518-182-erich-honecker-0-20091105165238.jpg

Erich Honecker, la 29 octombrie 1976. (Photo: German Federal Archive)

Erich Honecker, care a condus Republica Democrată Germană (RDG) din 1971 până în 1989, a întrupat un regim comunist care nu a făcut nicio concesie, hrănit dintr-un antifascism profund născut din cei 10 ani de captivitate în timpul regimului nazist. Ultimul comunist al regimului, Honecker spunea în ianuarie 1989 că Zidul Berlinului va mai dăinui încă 50 până la 100 de ani. Abandonat de „tovarăşii” săi ruşi, avea să îşi sfârşească viaţa în exil în Chile.

Erich Honecker, care a condus Republica Democrată Germană (RDG) din 1971 până în 1989, a întrupat un regim comunist care nu a făcut nicio concesie, hrănit dintr-un antifascism profund născut din cei 10 ani de captivitate în timpul regimului nazist. Ultimul comunist al regimului, Honecker spunea în ianuarie 1989 că Zidul Berlinului va mai dăinui încă 50 până la 100 de ani. Abandonat de „tovarăşii” săi ruşi, avea să îşi sfârşească viaţa în exil în Chile.

În 1930, în timp ce îşi făcea ucenicia ca reparator de acoperişuri, tânărul Honecker e trimis în fosta Uniune Sovietică la Şcoala Internaţională pentru Tineri de la Moscova. Întors în Germania în momentul în care Hitler prelua puterea, Honecker organizează o mişcare clandestină de rezistenţă a tineretului comunist. Arestat la Berlin în decembrie 1935, este condamnat doi ani mai târziu la zece ani de închisoare.

Aşa se face că în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Honecker se află închis în propria sa ţară. În 27 aprilie 1945 el este eliberat de Armata Roşie.

O carieră comunistă

Conducerea Partidului Comunist care s-a instalat după război în zona de ocupaţie sovietică i-a cerut lui Honecker să organizeze tinerimea din partid, pe care o va conduce până în 1955. La finalul celui de-al doilea stagiu de formare politică la Moscova, Honecker revine în Berlinul de Est, devine membru al Biroului Politic al SED, cum era numit partidul comunist din RDG, şi primeşte secretariatul Consiliului Naţional de Apărare. În această funcţie dirijează construcţia Zidului Berlinului începând din 13 august 1961. În data de 3 mai 1971, lovitură de teatru care îl va propulsa în cariera sa politică pe Honecker : sovieticii îl îndepărtează de la putere pe liderul SED Walter Ulbricht, nemulţumiţi că nu duce politica dorită faţă de Republica Federală Germană (RFG). Locul acestuia e luat de Honecker, care devine cinci ani mai târziu şi şef al statului, păstrându-şi în acelaşi timp funcţia de şef al Consiliului Naţional de Apărare. Acest cumul de funcţii face din Honecker omul cel mai puternic din fosta RDG, până la căderea comuniştilor de la putere.

În toată această perioadă, ţara cunoaşte o relativă prosperitate economică datorită mărcii vest germane şi ajunge să fie considerată una dintre marile forţe economice ale Consiliului de Ajutor Economic Reciproc, CAER. Asistenţa socială acoperă toate nevoile est-germanilor : alimente, locuinţe, locuri de muncă, educaţie, cultură, îngrijiri medicale…Nu e de mirare că a apărut după reunificare acea nostalgie faţă de un regim care, în schimbul acestor garanţii, a privat o societate întreagă de libertate şi a condus prin intermediul unei poliţii secrete atotputernice. Nu trebui uitat nici că acest regim a susţinut Armata Roşie şi reprimarea revoltei muncitorilor berlinezi împotriva regimului comunist din 17 iunie 1953.

Pe scena internaţională, Erich Honecker a promovat o oarecare destindere a relaţiilor cu Republica Federală Germania, cu care a semnat în 1973 un tratat în urma căruia a obţinut recunoaşterea internaţională a Republicii Democrate Germane şi intrarea ei în sânul Organizaţiei Naţiunilor Unite, care reprezenta în ochii lui Honecker o separare ireversibilă în două state a Germaniei. În 1987 este primit în vizită de lucru la Bonn.

Un sfârşit tragic

În octombrie 1989, Erich Honecker îl primeşte cu fast în Berlinul de est pe Numărul Unu sovietic, Mihail Gorbaciov, pentru aniversarea a 40 de ani de la crearea Republicii Democrate Germane căreia îi laudă meritele de “stat stabil politic şi puternic economic”.

Aceasta în timp ce ţara era în realitate profund destabilizată de mişcările de democratizare din Polonia şi Ungaria dar şi de reformele politice promovate de liderul sovietic Mihail Gorbaciov. La Berlin ,acesta din urmă îi denunţă “pe cei care nu avansează în ritm cu timpurile în care trăiesc”.

11 zile mai târziu, refuzând orice reformă, Erich Honecker este constrâns de Comitetul Central să demisioneze din toate funcţiile ocupate în Partidul Comunist din care este ulterior chiar exclus în 3 decembrie 1989.

În 1990 justiţia avea chiar să îl acuze de trădare, abuz de putere şi trădare. Bolnav, Honecker se refugiază într-un spital militar sovietic din fosta RDG şi, de acolo, pleacă în clandestinitate la Moscova în 13 martie 1991, deci după reunificarea Germaniei.

Nici în Rusia nu poate rămâne, după ce Boris Elţân răspunde favorabil cererii autorităţilor germane de a-l extrăda. Aşa că, în 12 decembrie 1991 Erich Honecker se refugiază la ambasada Chile şi aici primeşte asistenţă şi sprijin în schimbul faptului că însuşi Honecker le-a permis câtorva mii de chilieni să se refugieze în fosta RDG după lovitura de stat a generalului Pinochet în 1973.

Cu toate acestea, în 29 iulie 1992, Honecker este adus la Berlin, acuzat de crimă de către “victimele Zidului Berlinului”, şi închis. Procesul său, care a început în 12 noiembrie, este întrerupt în 13 ianuarie 1993 din motive medicale. Erich Honecker, care suferă de cancer la ficat, pleacă în Chile în compania soţiei sale. În data de 31 mai 1994 aproximativ o mie de comunişti chilieni cântă Internaţionala în jurul sicriului lui Erich Honecker : un ultim omagiu adus celui care nu şi-a trădat niciodată convingerile.