Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Europenii, înfrânţi de Gaddafi

europenii-infranti-gaddafi.jpg

Europenii, înfrânţi de Gaddafi

Miercuri se împlinesc patru luni de când a început revolta populară din Libia împotriva regimului Gaddafi, prilej pentru europeni să se recunoască înfrânţi. Şi asta pentru că este evident că europenii nu dispun de capacităţi militare suficiente pentru a face faţă unui astfel de conflict.

 

Miercuri se împlinesc patru luni de când a început revolta populară din Libia împotriva regimului Gaddafi. În ciuda presiunilor internaţionale şi a intervenţiei aeriene aliate, dictatorul de la Tripoli rămîne pe poziţii iar occidentalii, şi mai ales europenii, sunt în situaţia de a trage câteva concluzii nu tocmai optimiste din această criză.

Prima dintre aceste concluzii este că europenii nu dispun de capacităţi militare suficiente pentru a face faţă unui astfel de conflict. Iată ce au descoperit deci europenii, pe pielea lor, intervenind împotriva lui Muammar Gaddafi fără ajutor american. Numeroşi comentatori, în Franţa şi nu numai, consideră chiar că acesta a fost principalul motiv pentru care americanii i-au lăsat singuri pe europeni în această operaţiune, pentru a-şi da seama cât de deficitare sunt capacităţile lor în caz de conflict de lungă durată sau de intervenţie rapidă.

Cu excepţia Marii Britanii şi a Franţei, care şi-au reunit forţele pentru a continua să bombardeze obiectivele militare ale lui Gaddafi, celelalte ţări europene care s-au angajat iniţial în operaţiune s-au trezit fie fără muniţii, fie fără personal calificat, fie fără capacitate de aprovizionare a navelor şi avioanelor. Chiar şi avioanele franceze şi britanice depind de americani pentru aprovizionarea lor cu combustibil în zbor. 

Nu este pentru prima dată când americanii îi avertizează pe europeni că trebuie să investească mai mult în apărare. De fiecare dată însă Europa Occidentală s-a mulţumit cu ideea că marele lor aliat îi va asigura protecţia şi că banii merită investiţi în alte domenii. Când, în august 2008, a izbucnit conflictul dintre ruşi şi georgieni, europenii au fost în situaţia de a trăi exeperienţa unui adevărat duş rece: americanii au preferat să nu-i supere pe ruşi şi să-şi continue politica de “stabilizare a relaţiilor cu Moscova” în loc să sară în ajutorul aliaţilor lor europeni.

Dacă nu exişti pe plan militar, nu exişti politic

Europenii mai descoperă acum, în contextul crizei libiene, că existenţa lor politică pe plan internaţional este pusă sub semnul întrebării, în absenţa unor mijloace militare adecvate. Altfel spus, în ziua de astăzi, dacă nu exişti pe plan militar nu exişti pe plan politic.

Nu este de mirare deci că Israelul nu ţine de loc cont de părerea europenilor în contextul crizei din Orientul Mijlociu. Cum numai americanii sunt capabili să asigure securitatea Israelului, tot ei sunt consideraţi pricipalii parteneri de dialog.

Acum câteva zile colonelul Gaddafi s-a lăsat filmat în timp ce juca şah cu preşedintele rus al Federaţiei Internaţionale de şah. În războiul mediatic care se desfăşoară în paralel cu operaţiunile militare aceste imagini au marcat un punct în favoarea dictatorului. El a vrut să demonstreze că este viu şi nevătămat, că nu se teme de nimic, că reflectează la problemele de strategie şi că îşi găseşte şi timp pentru o partidă de şah.

În acest joc, însă, câştigă doar cei care sunt capabili să anticipeze cât mai multe din mutările adversarului şi din propriile sale mutări. Occidentalii n-au anticipat în nici un caz faptul că descurajarea nucleară nu este suficientă în ziua de azi pentru a-şi asigura securitatea şi pentru a conta pe plan internaţional. În Libia, în acest moment, rebelii sunt şi ei într-o situaţie delicată, înregistrează pierderi iar victoriile lor sunt mai degrabă diplomatice decât militare.

Într-un articol publicat miercuri în cotidianul LIBERATION, editorialistul Bernard Guetta constată că europenii, chiar dacă ar dori, nu mai dispun de multe marje de manevră pentru a-şi întări capacităţile militare. De unde să iei aceşti bani pe timp de criză? De la învăţămînt, de la sănătate?

Singura soluţie este, spune el, "mutualizarea" apărării europene, altfel spus crearea unei apărări integrate prin dezvoltarea unor programe comune. Până când această politică va da însă rezultate Europa riscă să rămână încă o lungă perioadă de timp în rolul unui profesor care dă lecţii de umanism şi de democraţie întregii lumi, dar pe care nu îl ascultă nimeni întrucât îi lipseşte prestigiul militar.

Matei Vişniec: Europenii, înfrânţi de Gaddafi