Francezii, tot mai sceptici în privinţa construcţiei europene

Chiar dacă Franţa este ţara fără de care Europa nu poate fi concepută, chiar dacă ea reprezintă, împreună cu Germania, "motorul construcţiei europene", sondajele sunt mai degrabă triste cu ocazia acestei aniversări. Cotidianul LE FIGARO publicăl uni cifrele unui sondaj din care rezultă că francezii, dacă ar fi să se exprime astăzi prin referendum în privinţa Tratatului de la Maastricht, l-ar respinge cu 64 la sută din voturi. Pe 20 septembrie 1992 ei l-au adoptat totuşi, dar fără mare entuziasm, cu 51 la sută din voturi. La ora aceea era preşedinte al Franţei tot un socialist, François Mitterrand, iar adoptarea respectivului tratat prin referendum a fost unul dintre cele mai riscante dar si mai abile pariuri ale sale. De fapt, francezii s-au dus la urne pentru a confirma că sunt de acord cu anumite renunţări în materie de suverantate naţională, în schimbul avantajelor pe care urma să le confere o mai mare integrare europeană.

Astăzi, însă, ei consideră, în proporţie de 76 la sută, că Uniunea Europeană nu acţionează în mod eficient pentru limitarea efectelor crizei economice. In ciuda acestui sentiment eurosceptic în creştere, 65 la sută dintre francezi consideră totuşi că nu trebuie în nici un caz renunţat la moneda unică euro şi revenit la franc.

Este interesant de constatat că atunci cînd vine vorba de Europa, principalele partide politice sunt profund divizate. In rîndurile dreptei militanţii care se declară mulţumiţi de cum evoluează construcţia europeană par totuşi ceva mai numeroşi decît în rîndurile stîngii. Franţa se mai află însă în această situaţie paradoxală de a avea un ministru de externe, Laurent Fabius, care în 2005 a fost unul dintre cei mai înverşunaţi adversari ai proiectului de Constituţie europeană. Să ne amintim că la acea oră francezii au respins, tot prin referendum, această idee care părea atît de luminoasă, şi anume ca Europa să se doteze cu o Constituţie clară. Paradoxul face că astăzi socialiştii, aflaţi la putere, sunt în situaţia de a pleda în favoarea noului tratat european de disciplină bugetară, negociat de un preşedinte de dreapta, Nicolas Sarkozy, predecesorul lui François Hollande.

Europa nu mai fascinează deci ca înainte de căderea comunismului şi ca în primii ani ai introducerii monedei unice europene. In acelaşi timp, numeroşi lideri europeni subliniază că procesul actual este “ireversibl”. Patronul Băncii Centrale Europene, Mario Draghi, a ţinut chiar să sublinieze, cu accente oarecum poetice, că aşa cum nu poate fi dat timpul înapoi nici moneda unică nu este “reversibilă”.

Tot în cotidianul Le Figaro, preşedintele Comisiei Europene, José Manuel Barosso, pledează luni pentru un nou pact, “decisiv” (spune el) pentru Europa. El consideră că Europa trebuie să mai facă un salt instituţional şi să se dirijeze spre o federaţie de “state-naţiuni”. Iar în paralel această federaţie ar avea nevoie de un pact de natură să concilieze necesitatea reformelor cu economia socială de piaţă. Pînă la alegerile europene din 2014, de altfel, Comisia Europeană va prezenta un proiect legat de viitoarele contururi ale Uniunii Europene. Din actuala criză (economică, financiară şi instituţională) nu se va putea ieşi prin repliere spre trecut ci printr-un efort suplimentar de integrare europeană. Cum subliniază José Manuel Barosso, Europa are nevoie de o veritabilă uniune bancară, de o veritabilă uniune bugetară, de o autoritate unică de supraveghere şi control în materie de fnanţe, precum şi de o veritabilă integrare politică. Iată contururile viitoare Europe, “credibilă” şi “durabilă”, mai spune José Manuel Barosso.