François Hollande, viraj mediatic reuşit

Situaţia este gravă, dar sub control. Cam aşa ar putea fi sintetizat mesajul de ieri la preşedintelui François Hollande. Presa comentează astăzi pe larg prestaţia sa, iar pe ansmablu el primeşte o notă bună. Cotidianul de după-amiază, Le Monde, consideră chiar că “operaţiunea mediatică” organizată ieri a fost una reuşită şi că François Hollande i-a “sedus” pe jurnalişti. În ultimul timp numeroase articole din presă i-au fost defavorabile, iar revista “L’Express” se întreba chiar, recent, dacă Franţa are efectiv un preşedinte.

Prin răspunsurile pe care le-a dat ieri, precum şi prin lunga alocuţiune iniţială, François Hollande a reuşit însă să demonstreze că există un pilot în avion, în ciuda turbulenţelor din atmosferă. El s-a înfăţişat în faţa ziariştilor şi a Franţei în “costumul” său cel mai credibil, cel al socio-democratului european, lucid şi pragmatic, convins în acelaşi timp de necesitatea unor reforme dar şi de imperativul rezistenţei în faţa haosului pe care îl propune de fapt modelul neoliberal. Cîteva dintre frazele spuse de el sunt memorabile, de exemplu aceasta: “eu nu muncesc pentru viitoarele alegeri ci pentru viitoarea generaţie”.

El a mai ţinut să sublinieze că politica sa nu este fluctuantă ci constantă, obiectivele sale fiid, de şase luni de cînd a venit la putere, aceleaşi: reducerea datoriei publice, reducerea şomajului, găsirea unor soluţii pentru ca economia franceză să devină mai competitivă.

Bineînţeles, opoziţia îl critică pe preşedinte ceea ce nu este de mirare. Sunt interesante, în acest context, informaţiile furnizate de Le Figaro legate de modul în care s-a pregăti preşedintele pentru conferinţa de presă de ieri acordată în faţa a peste 400 de ziarişti. François Hollande ar fi vizionat cu mare atenţie conferinţele de presă ale predecesorului său, Nicolas Sarkozy, pentru a găsi tonul just. Toţi miniştrii au fost puşi la contribuţie şi i-au oferit norte recapitulative legate de principalele dosare. François Hollande ar fi studiat şi o listă de eventuale întrebără provocatoare, în special cele legate de viaţa sa privată. El a adoptat o atitudine gravă şi marţială, dar a recurs şi la simţul umorul, pe care nu i-l contestă nimeni, în dialogul său cu ziariştii.

Iată-l deci pe François Hollande, după şase luni de la instalarea sa la putere şi după ce a fost maltratat copios de sondaje, cîştigînd o rundă mediatică. Mai rămîne partea practică, partea concretă, şi anume redresarea economiei şi ieşirea din criză. La nivelul diagnosticului, François Hollande este cît se poate de precis, el a spus, de exemplu: ceea ce trăim noi acum nu este o criză, ci o schimbare a lumii. Francezii vor să vadă acum partea practică, mai precis cum vor face faţă socialiştii acestei schimbări.

 Să analizăm şi noi, această “schimbare a lumii”, care provoacă atîtea temeri şi în faţa căreia s-ar părea că Europa nu a fost pregătită. Ce înseamnă deci “schimbarea lumii”, înseamnă globalizarea, sau faptul că ne îndreptăm spre o criză permanentă.

 Să ne amintim că în 1989 nimeni nu a prevăzut căderea comunismului. Occidentul nu era pregătit în faţa acestui şoc, ba chiar era destul de bine acomodat cu ideea de lume bi-polară. Regulile jocului erau, ca să să spunem aşa, perfect cunsoscute. Căderea comuismului a surprins marile puteri industriale, ea a accelerat construcţia europeană, extinderea Uniunii Europene, dar a şi îngreunat maşina comunitară, ca şi cum s-ar fi urcat prea mulţi pasageri într-un autobuz. Din 1989 încoace s-a mai întîmplat ceva, peste 3 miliarde de locuitori au început, pe planetă, să adopte treptat modelul de consum occidental. China, India, Brazilia, iată trei ţări care, prin dinamismul lor economic, au modificat regulile jocului şi la nivelul schimburilor, al ponderii economice.

China a devenit a doua mare putere economică după Statele Unite, Europa nu mai este centru lumii, statul providenţă inventat de europeni a început să dea rateuri, delocalizările industriale masive au făcut ca Uniunea Europeană să-şi piardă busola economică. Avantajele sociale obţinut în Europa în ultimii 75 de ani nu mai pot fi menţinute, modelul economic ultra-liberal a adus cu el o financiarizare a economiei şi o exacerbare a speculaţiilor care a transformat însăşi natura domeniului numit în mod tradiţional economie.

In plus criza a devenit una continuă şi riscă să dureze luînd noi şi noi forme. Suntem de fapt prinşi într-un turbion de crize: criză energetică, criză de supra-producţie, criză a datoriei publice, criză instituţională în sînul Uniunii Europene, criză a democraţiei, criză morală a capitalismului, criză a zonei euro, criză a monedei unice şi aşa mai departe. Cuvîntul criză este pe departe cel mai utilizat astăzi de politicieni şi de comentatori, iar în această lume în plină frămîntare viitorul apare şi el va unul fragmentat şi nesigur. Iată, în traducere liberă, ceea ce voia să spună François Hollande prin faptul că lumea se schimbă. In nici un caz deci nu este vorba de o veste bună.