Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


François Mitterrand, singurul preşedinte socialist al Franţei

meeting-francois-mitterrand-caen-1981.jpg

François Mitterrand, 1981. Wikimedia Commons/ Jacques Paillette

Acum exact 3 decenii François Mitterrand devenea primul preşedinte francez de stânga ales prin sufragiu universal. Până astăzi, a rămas şi singurul socialist ales în cea mai înaltă funcţie a statului francez, moştenitorii săi eşuând de trei ori la porţile palatului Elysée.

După 14 ani petrecuţi în funtea ţării, Mitterrand a devenit un mit, un exemplu demn de urmat pentru socialiştii de azi. Principalii săi urmaşi se pretind toţi a fi unici moştenitori ai "campionului" de acum 30 de ani. Ales în 1981 şi reales în 1988, François Mitterrand - decedat în 1996 - lasa însă în urma sa un bilanţ mai degrabă contrastat şi o imagine de monarh foarte puţin apreciată în zilele noastre.  

Duminică, 10 mai 1981, televiziunea franceză anunţa aşadar în direct numele noului şef de stat, François Mitterrand, o proclamare urmată de un ropot de aplauze. Candidat pentru a treia oară la preşedinţie, Mitterrand avea o şansă unică: contracandidatul său, preşedintele în exerciţiu, conservatorul Valéry Giscard d'Estaing, stă prost în sondajele de opinie, oamenii îşi doresc alternanţă politică.

Socialistul profită aşadar de ocazie promiţând un program anti-criză, format dintr-un dozaj subtil de relansare economică şi măsuri sociale. 10 mai 1981 pune capăt ideii potrivit căreia doar dreapta este legitimă să guverneze. Alternanţa de acum 3 decenii dă o legitimitate democratică Republicii franceze.

În contextul războiului rece, duelul Mitterrand - Giscard d'Estaing căpăta însă o conotaţie aparte - alegătorii socialişti sunt entuziaşti în timp ce advesarii lor de dreapta se tem şi flutură pericolul unei invazii sovietice. O teamă distilată de preşedintele-candidat al dreptei care între cele două tururi agită spectrul comunismului şi se declară "reprezentantul celor care resping birocraţia şi marxismul". Rezultatul, neaşteptat al scrutinului, dă naştere unui val de panică la bursa de la Paris unde practic nicio acţiune nu mai poate fi cotată din cauza ofertelor masive de vânzare.

Spiritele se vor calma treptat, socialiştii francezi fiiind repede confruntaţi cu realitatea guvernării. În 1981, stânga dorea să le "schimbe viaţa" francezilor. Sloganul electoral al lui Mitterrand era însoţit de 110 propuneri, dovadă pentru mulţi că atunci, în 1981, "ideile contau mai mult decât lookul, decât felul cum arată omul politic astăzi".

Victoria se datorează înainte de toate celor tineri, celor care muncesc, celor care creează şi celor care caută să dea un nou imbold. Toţi s-au adunat într-un mare elan naţional în favoarea locurilor de muncă, a păcii şi a libertăţii, spune François Mitterrand enunţându-şi în fapt principalele propuneri electorale.

Printre primele şi cele mai emblematice decizii luate de noul preşedinte a fost abolirea pedepsei cu moartea, înscrisă atunci în programul electoral şi astăzi în constituţia franceză. Atitudinea fermă faţă de Uniunea Sovietică, o politică echilibrată în Orientul Apropiat, relansarea relaţiilor franco-germane, punerea pe orbită a viitoarei monede unice europene graţie adoptării tratatului de la Maastricht, depenalizarea homosexualităţii, vârsta legală de pensionare instaurată la 60 de ani - un tabuu ce a căzut anul trecut în noiembrie: iată doar câteva din măsurile socio-economice dar şi diplomatice dintre cele mai marcante ale mandatelor lui Mitterrand.

Nu trebuie uitat de asemenea că socialistul a subminat cu măestrie succesul electoral al comuniştilor francezi, creditaţi în acea perioadă cu o treime din voturi. Instaurarea preţului unic la cărţi, mai exact legea lui Jack Lang care va interzice vânzarea unei cărţi sub preţul fixat de editură, a permis păstrarea unei reţele dense de librării în ţară şi a sprijinit micile edituri independente.

 François Mitterrand a luat măsuri radicale şi în favoarea liberalizării mass-media, în fapt presa de astăzi din Franţa îi datorează multe fostului preşedinte socialist.  

Liberalizarea undelor radio a figurat chiar în programul său electoral. În 1982 dealtfel, noua lege a presei spune încă din primul articol că, citez, "comunicarea audiovizuală este liberă". Înaintea sosirii lui Mitterrand la putere nu existau decât trei posturi de televizunie, toate de stat, la fel şi radiourile cu excepţia a 4 posturi private, zise periferice. Existau însă multe alte radiouri pirat, ilegale deci şi de multe ori politizate şi contestatare, toate sprijinite public de candidatul socialist. Peisajul audiovizual era aşadar monoplizat de stat în 1981 şi asta încă de la sfârşitul celui de-al doilea război mondial.

A pirata reţeaua FM, a emite ilegal era pasibil cu până la o sută de mii de franci amendă şi un an închisoare. Mitterrand, inculpat în 1979 pentru că se exprimase pe antena pirat a partidului socialist, va pune capăt acestei erezii. Tot din acea epocă a anilor 80 datează şi instaurarea unei instituţii de reglementare a peisajului audiovizual, în funcţiune şi astăzi sub numele de CSA dar cu puteri mai mici după ce preşedintele Nicolas Sarkozy a decis să-i numească singur pe preşedinţii radioului şi televiziunii publice.

Ca să nu fim taxaţi drept "mitterrandişti" ar fi corect să reamintim pe scurt şi "punctele negative", eşecurile politicii acestui prim şi deocamdată unic preşedinte socialist francez.

Cele două mandate, şi în particular cel de-al doilea, au fost marcate din păcate de o sumedenie de afaceri politico-financiare în care nu era implicat preşedintele dar mulţi membri ai anturajului său apropiat. De asemenea i se reproşează încă lui François Mitterrand că a instaurat un soi de monarhie prezidenţială, faptul că de-a lungul carierei sale a ascuns opiniei publice anumite activităţi ale trecutului său politic. V

iaţa sa privată şi boala sa, ascunsă opiniei publice, ca şi nationalizările unor importante societăţi industriale. Cu toate că, istoria a arătat că odată ce aceste firme au fost reprivatizate, practic toate au dispărut din peisajul francez.