Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Franţa, din nou în campanie electorală

palais-bourbon-assemblee-nationale.jpg

Franţa, din nou în campanie electorală. Photo:Adunarea Naţională

Franţa este din nou în campanie electorală, de data aceasta pentru alegerile legislative care vor avea loc în luna iunie, mai precis pe 10 şi pe 17 iunie. Miza acestui scrutin este enormă întrucît dreapta speră să-şi menţină majoritatea în Parlament, în timp ce stânga speră într-o nouă victorie după ce a reuşit să câştige prezidenţialele şi să trimită un socialist la Palatul Elysée. 

În Franţa aceste alegeri legislative mai sunt considerate ca un fel de al treilea tur ale celor prezidenţiale. În prelungirea victoriei lui François Hollande la prezidenţiale, şi pe fondul acestui elan favorabil stîngii, socialiştii speră deci să poată trimite o majoritate în Parlament şi să dispună astfel de cadrul legislativ necesar aplicării programului său.

6591 de candidaţi se lansează deci în campania pentru legislative, pentru ocuparea celor 577 de locuri ale Parlamentului. De notat că în ultimii cinci ani dreapta a dispus de o majoritate confortabilă de 305 deputaţi.

Pentru dreapta franceză acest scrutin este cel al revanşei, ea speră practic să-l oblige pe François Hollande la o coabitare, cum s-a mai întîmplat în peisajul politic francez. Preşedinţii care l-au precedat pe Nicolas Sarkozy, mai precis Jacques Chirac şi François Mitterrand, au fost în această situaţie, iar amintirea francezilor nu este chiar foarte bună legată de acest mecanism.

Dreapta recurge în prezent la argumentele clasice pentru a încerca să convingă electoratul. Ea denunţă, altfel spus, “pericolul” pe care l-ar putea reprezenta concentrarea tuturor puterilor în mîinile stîngii.

Stânga pleacă în această campanie pe poziţii de favorită, dar înţelege să rămînă puternic mobilizată pentru a nu rata o victorie anunţată deja de multe institute de sondaj. Dintre cei 34 de miniştri ai noului guvern condus de Jean-Marc Ayrault, 24 sunt angajaţi în bătălia legislativelor şi riscă să fie obligaţi să-şi dea demisia dacă sunt învinşi în circumscripţiile respective.

Mai multe revizuiri constituţionale au redus modificat în ultimii ani modul de lucru al Adunării Naţionale. Există, de exemplu, un celebru articol 49 (aliniatul trei) care prevede că atunci cînd Adunarea Naţională se blochează în privinţa unei legi, guvernul poate adopta textul fără vot. Această redutabilă “armă” guvernamentală nu poate fi însă utilizată decît o singură dată pe sesiunea.

Fostul preşedinte Nicolas Sarkozy a mai introdus o prevedere prin care este limitat timpul global de dezabtere alocat unui proiect de lege, pentru a evita deci situaţiile cînd discuţiile devin interminabile. A crescut, deasemenea, rolul Comisiilor din cadrul Adunării Naţionale. Si în mod obligatoriu preşedinţia comisiei de finanţe este atribută opoziţiei.