Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Generalul şi amanta, puritanismul şi ipocrizia

petraeus.jpg

David Petraeus şi soţia sa Holly. REUTERS/Brendan McDermid

 “America este în stare de şoc” afirmă numeroase medii de informare în contextului demisiei pe care şi-a dat-o generalul Petraeus din fruntea serviciilor secrete americane.  America a fost şocată descoperind că “eroul ei”, inventatorul teoriei “anti-insurecţiei” în Irak, avea o amantă şi că s-a lăsat atras într-o aventură extra-conjugală. Analizăm acest dosar şi mai ales o anumită evoluţie a societăţii americane spre un puritanism excesiv amestecat cu ipocrizie.

Dacă America este şocată, unii sunt mai degrabă şocaţi de amploarea care i se poate da unei astfel de afaceri. Si din nou, în acest context, apare comparaţia cu Franţa, unde există un fel de lege nescrisă, iar presa nu face atîta caz de viaţa sentimentală şi erotică a oamenilor politici.

Există şi printre jurnlisti unii care îşi dau seama că în ţara lor puritanismul merge prea departe şi rimează cu ipocrizia şi cu instrumentalizarea politică. Reacţionînd cu umor la afacerea Petraeus, jurnalistul Stanley Pignal de la publicaţia The Economist evoca sîmbătă, într-un mesaj tweet, aşa zise rumori legate şi de o eventuală demisie în Franţa a directorului serviciilor secrete. Si aceasta pentru că şeful serviciilor secrete franceze s-ar fi pus într-o situaţie suspectă întrucît n-ar mai fi avut nici o aventură extra-conjugală de cîteva luni...

Interesantă această percepţie a jurnalistului american, chiar dacă ea are forma unei glume. În Statele Unite îţi pierzi aşadar cariera dacă ai comis un adulter, iar în Franţa rişti să ţi-o pierzi dacă rămîi fidel...

Trecînd la observaţii mai serioase, putem spune că presei şi publicului american îi plac aceste poveşti cu oameni celebri care îşi pierd peste noapte creditul moral, faima şi poziţia socială, ba chiar şi averea. Iar în ultimii ani scandalurile de acest gen n-au lipsit: Bill Clinton, Dominique Strauss-Kahn, Arnold Schwarzeneeger au furnizat subiecte pentru mii şi mii de articole şi de dezbateri televizate.

Cînd izbucneşte cîte un astfel de scandal s-ar putea spune chiar că America uită de toate celelalte urgenţe, de datoria publică, de riscul unui dezastru ecologic mondial, de diversele crize... Publicul mai exultă şi cînd respectivii “vinovaţi” îşi pun cenuşă în cap în mod public, pe un platou de televiziune, cînd îşi cer iertare şi îşi recunosc vina morală...

Intr-un film recent realizat la Hollywood despre viaţa celui care a creat FBI-ului şi l-a condus apoi timp de 50 de ani, John Edgar Hoover, există o secvenţă extrem de interesantă: el ascultă nişte voci pe o bandă, o voce de femei şi una de bărbat. Iar treptat ne dăm seama că este vorba de înregistrarea secretă a unei întîlniri amoroase dintre preşedintele Kennedy şi actriţa Marilyn Monroe...

Nici nu se putea pune problema atunci ca Biroul Federal de Investigatii să divulge marelui public faptul că preşedintele comitea un adulter, de altfel unul din rolul FBI-ului era să şteargă urmele numeroaselor aventuri galante prezidenţiale. Iar despre unul din directorii FBI-ului, Allen Dulles, care a condus serviciul între 1953 şi 1961, se spune că ar fi avut cel puţin o sută de aventuri extraconjugale pe durata exercitării mandatului. Acestea însă au fost alte vremuri, între timp “normele” morale ale Americii s-au schimbat, iar azi greşeala morală este echivalentă cu greşeala profesională.

Unii americani se întreabă de altfel, în discuţiile purtate pe Internet:  de ce trebuie să plece un militar atît de talentat ca Petraeus de la conducerea CIA-ului dacă legătura sa extra-conjugală nu a pus în pericol securitatea ţării? Corul puritanilor este însă infinit mai puternic, chiar şi întrebarea mai sus enunţată le apare acestora ca imorală.