Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Gilad Shalit a fost eliberat

gilad-shalit-fost-eliberat.jpg

Soldatul israelian Gilad Shalit, capturat în 2006 de Hamas (Foto: Reuters)

Soldatul israelian Gilad Shalit, capturat în 2006 de mişcarea radicală Hamas a fost eliberat. El a fost preluat de autorităţile israeliene, după ce a fost trimis iniţial în Egipt. Israelul eliberează la schimb peste o mie de deţinuţi palestinieni. Schimburile de prizonieri între două state beligerante au fascinat publicul dintotdeauna. Acum e vorba de eliberarea (în două tranşe) a 1.027 de prizonieri palestinieni, în schimbul unui singur soldat israelian. Cum se explică acest aparent dezechilibru?

În 2006, soldatul franco-israelian Gilad Shalit a fost capturat de insurgenţi Hamas la graniţa Israelului cu Fâşia Gaza. Cinci ani mai târziu, cele două părţi au semnat un acord de schimb de prizonieri.

1.027 de palestinieni vor fi eliberaţi în două tranşe: 450 de prizonieri în aceeaşi zi cu Gilad Shalit, restul două luni mai târziu. Printre cei eliberaţi se numără de exemplu şi Ahmad Saadat, unul dintre liderii Frontului Naţional de Eliberare a Palestinei, care a orchestrat a doua Intifadă. Doar prizonierii schimbaţi în această primă tranşă sunt responsabili pentru moartea a peste şase sute de israelieni. Deci, de ce?

 

Contractul

 

Există un contract neoficial, dar cât se poate de "în vigoare" între statul israelian şi forţele sale armate şi societatea israeliană în general. Niciun soldat nu este abandonat niciodată, iar Guvernul va face orice pentru a-l aduce acasă. Această atitudine de la care niciun Guvern nu îşi va putea permite vreodată să divagheze este în acelaşi timp o demonstraţie de forţă, dar şi o slăbiciune.

Administraţia de la Ierusalim a arătat în mai multe rânduri că promisiunea asumată este respectată de fiecare dată. Pe plan intern, un factor pozitiv. Pe plan extern, mai ales în contextul dificil al Orientului Mijlociu este şi un punct nevralgic, pentru că îi asigură pe orice răpitori de militari israelieni de succesul aproape inevitabil al cererilor de răscumpărare.

 

Factorii principali

 

Armata este o expresie fundamentală a societăţii israeliene, nu numai gardianul acesteia. Este o forţă defensivă bazată pe serviciu militar obligatoriu, adeseori anevoios şi în orice caz prost plătit. Pentru majoritatea israelienilor, armata nu este nimic altceva decât societatea în uniformă şi un factor de coagulare a spiritului naţional. Aşadar, soldaţii israelieni provoacă o reacţie emoţională mult diferită faţă de cei americani sau britanici, care formează o armată de profesionişti.

Drept urmare, capturarea unui soldat israelian creează o presiune politică extraordinară şi nemaiîntâlnită în niciun stat al lumii. Familia lui Gilad Shalit s-a transformat într-o adevărată organizaţie de lobby-işti şi a ţinut subiectul capturării sale pe agenda zilnică timp de cinci ani de zile.

Mai există şi un factor de ordin filosofic ce ţine de fundamentele de organizare statală a Israelului în jurul preceptelor iudaice. Tradiţiile iudaismului acordă o importanţă deosebită sanctităţii vieţii şi datoriei de a salva vieţi. Talmud-textul cheie al legii şi eticii iudaice-spune că cel care salvează o viaţă trebuie să fie apreciat ca şi cum ar fi salvat lumea întreagă.

 

Contextul

 

Bineînţeles că mai există şi alte considerente, de ordin mult mai practic. În primul rând, ştim din istorie că Israelul nu ar fi irosit nicio ocazie să îl elibereze pe Gilad Shalit, dacă ar fi existat o opţiune militară. Aceasta nu a existat acum.

În al doilea rând, inamicii Israelului ştiu cât este dispus Ierusalimul să "plătească" pentru un soldat captiv, aşa încât numărul de 1.027 de prizonieri se încadrează în precedentele istorice. În 1985, Israelul a eliberat 1.150 de deţinuţi pentru trei militari de-ai săi, aşadar baza de negociere pentru Shalit exista deja.

În al treilea rând, Egiptul a fost implicat în negocierea acestui schimb. Dacă ne gândim la atitudinea noului regim de la Cairo faţă de Ierusalim după detronarea lui Hosni Mubarak, mişcarea de a accepta un acord mediat de egipteni este una strategică. Ar putea reda relaţiei bilaterale un nou suflu de încredere.