Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Guy Verhofstadt la RFI: Deciziile luate în dosarul cipriot au fost dezastruoase

Liderul liberalilor europeni din Parlamentul European, Guy Verhofstadt, critică într-un interviu acordat RFI abordarea pe care cei 17 miniştri de Finanţe ai zonei euro o au faţă de criza datoriei. El vorbeşte despre o abordare a Eurogrupului "de la caz la caz", care ar trebui înlocuită cu o "abordare europeană", adică un fond de susţinere alimentat de bănci.

Reporter: Domnule Verhofstadt, aveţi impresia că UE a fost ezitantă privind salvarea Ciprului?

Guy Verhofstadt: Ezitantă şi mai ales neîndemânatică, fiindcă deciziile luate în dosarul cipriot au fost dezastruoase. De ce? Pentru că a fost luată decizia inacceptabilă de a-i face să plătească pe clienţii băncilor cipriote, ceea ce este pur şi simplu un furt, aş spune, oamenii îşi pierd economiile. Şi apoi, preşedintele Eurogrupului a început să spună că soluţia găsită o săptămână mai târziu, cealaltă soluţie, va servi de model de a rezolva dificultăţile sectorului bancar în viitor. Or aceasta este o soluţie pentru cazul cipriot, în viitor ne trebuie o cu totul alta! Trebuie o abordare europeană, trebuie creat un fond european de rezoluţie, alimentat de bănci ele însele, în funcţie de riscurile pe care le iau. De exemplu, o bancă de investiţii ar trebui să cotizeze mai mult decât o bancă de economii, care ia mai puţine riscuri. Iar acest fond trebuie creat cât mai repede posibil, fiindcă ştim că alte probleme cu instituţiile financiare pot apărea în viitor ani în alte state membre ale UE.

 

Rep.: Prin urmare, credeţi că Eurogrupul şi mai ales noul său preşedinte, Jeroen Dijsselbloem, au păşit cu stângul după plecarea de la cârma zonei euro a lui Jean Claude-Juncker?

G.V.: Da, pentru că se aplică abordarea "de la caz la caz" şi apoi e clar că în noaptea de vineri spre sâmbătă (16 martie-n.r.), când a fost luată decizia de a-i pune la contribuţie pe micii clienţi ai băncilor de fapt s-a decis un lucru catastrofic, stabilit la micile ore ale dimineţii, după o foarte lungă discuţie. De asta a trebuit să fie căutată apoi o altă soluţie şi a fost găsită deci o soluţie structurală, deoarece va fi diminuată ponderea sectorului bancar în Cipru. Acestea fiind zise, nu este acesta răspunsul pentru viitor. A fost o greşeală, cred eu, de a spune că soluţia găsită acum va fi şi cea de viitor…

Ceea ce ar trebui făcut, cum am spus, este un fond de rezoluţie şi apoi, pentru a recâştiga încrederea consumatorilor, trebuie pusă pe masă o garantare a depunerilor la nivel european. Aceasta nu există pentru moment, ceea ce există este o directivă care obligă statele să-şi creeze propria garanţie pentru depunerile bancare şi asta pentru sumele de până la o sută de mii de euro. Dar ne trebuie o garantare la nivel european, este singura soluţie pe care eu o văd pentru recâştigarea încrederii. Acestea fiind zise, dacă facem o analiză a celor întâmplate, apare clară o proastă gestiune interguvernamentală a problemelor, fiindcă nu despre UE vorbim aici. Ştiu că mulţi critică Europa pentru această proastă gestiune a dosarului cipriot. Dar UE a condus jocurile aici şi nu ea a gestionat dosarul, ci cei 17 miniştri de Finanţe ai zonei euro. Pentru mine, acesta este exemplul tipic de gestiune greşită la nivel interguvernamental şi este şi semnalul că trebuie să ne întoarcem la o metodă comunitară, pentru a soluţiona astfel de dosare.

 

Rep.: Comisia Europeană intenţionează să propună ca băncile să nu mai fie salvate de contribuabili naţionali, ci de acţionarii şi creditorii băncilor. Cine credeţi că ar trebui să salveze băncile?

G.V.: Nici unii, nici alţii! Pentru moment se întâmplă astfel: fie sunt marii contribuabili din nordul Europei, din Germania, de pildă, care sunt chemaţi să salveze băncile, fie sunt micii depunători din sudul Europei, care plătesc factura, cum spunea prima decizie luată de Eurogrup pentru Cipru. Eu spun că băncile însele trebuie să facă timp de ani de zile contribuţii, care să fie mai ridicate pentru băncile care prezintă mai mult risc şi care să fie depuse într-un fond. Dacă băncile îşi plătesc contribuţia în raportul cu riscul, veţi vedea că vor fi mai prudente, ceea ce n-a fost cazul în ultimii 10-15 ani. Ştim că această criză financiară care ne-a căzut din cer în 2007 a fost cauzată de o slabă gestiune făcută de bănci, prin riscurile prea mari pe care le-au luat în anumite tranzacţii financiare.

 

"Deşteaptă-te, Europa"

 

Rep.: "Deşteaptă-te, Europa", cartea pe care aţi scris-o împreună cu Daniel Cohn Bendit (liderul Verzilor din Parlamentul European-n.r.) vorbeşte despre necesitatea ca UE să facă un pas spre federalism. Aveţi impresia că fără acest pas, UE se va destrăma?

G.V.: Pericolul există, fiindcă nu avem o singură criză. Criza cipriotă este totuşi criza zonei euro şi care de altfel nu s-a terminat. După Grecia, am văzut ce s-a întâmplat în Irlanda, în Portugalia, acum e Cipru, mâine putem avea probleme în Spania şi în Italia şi altele. Se vorbeşte şi despre Slovenia, care are şi ea un sector bancar important. Prin urmare, Cipru este dovada că această criză a zonei euro nu s-a terminat. Dar mai sunt şi altele. Există şi criza legată de Siria, anume de incapacitatea UE de a avea o poziţie unică în marile dosare care domină politica mondială. Siria este exemplul tipic, nu sunt capabili să se pună de acord: englezii şi francezii vor să flexibilizeze embargoul militar, iar alte ţări, ca Germania, nu vor acest lucru. Am mai avut o dată acest caz, cu intrarea în război cu Libia.

În fine, o a treia criză este cea a valorilor şi a principiilor democratice în UE, aici exemplul cel mai bun fiind Ungaria: incapacitatea liderilor UE de a condamna sau măcar de a analiza situaţia dintr-o ţară ca Ungaria, unde este clar că se elaborează o Constituţie care nu corespunde diferitelor criterii de la Copenhaga, care gestionează viaţa democratic în UE.

 

Rep.: România a generat şi ea câteva îngrijorări în vara trecută…

G.V.: Da, dar românii au înţeles repede şi şi-au adaptat atitudinea. Cred că în România şi Opoziţia şi majoritatea politică, poate ar trebui să zic acum chiar invers, şi-au înţeles lecţia, pe când Ungaria continuă pur şi simplu… Domnul (Viktor) Orban foloseşte majoritatea de două treimi pe care o are pur şi simplu pentru a decide lucruri fără sens şi în privinţa libertăţii justiţiei sau a presei ori privind puterile Curţii Constituţionale.

 

Rep.: Ce ziceţi de ideea ca liberalii români să se apropie de creştin-democraţi, de PPE?

G.V.: A fost un zvon deja dezminţit nu o dată, ci de o sută de ori! Avem o delegaţie română aici în grupul liberal (din Parlamentul European-n.r.), care este foarte activă şi foarte ataşată grupului. Aceşti membri ai delegaţiei române sunt cu adevărat de prim plan.

 

Rep.: Crin Antonescu, preşedinte al României?

G.V.: I-o doresc! Va fi candidat şi are în mod sigur toate capacităţile pentru a deveni preşedinte…

 
Guy Verhofstadt, intervievat de Mihaela Gherghişan, despre criza din Cipru