Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Jean-François Copé este noul şef al UMP

france-election-34.jpg

Jean-François Copé este noul şef al UMP. AFP / Pierre Verdy

Conservatorii francezi au în sfârsit un lider. După aproape 30 de ore de tergiversări şi acuzaţii de fraudă , a  fost desemnat învingător al scrutinului pentru desemnarea viitorului preşedinte UMP Jean-François Copé. El l-a devansat cu doar 98 de voturi, dintr-un total de peste 176 de mii, pe fostul premier francez François Fillon

Nesatisfăcut de acest rezultat care provoacă în opinia sa "o fractură politică şi morală" în sânul principalului partid de opoziţie din Franţa, Fillon a anunţat că nu va contesta rezultatul oficial. Totodată însă el a refuzat popunerea făcută de Copé de a deveni vice-preşedinte al partidului.

 Jean-François Copé, în vârstă de 48 de ani, provine dintr-o familie cu origini evreieşti, din România. Bunicul noului preşedinte UMP, pe nume Marcu Copelovici, fusese medic la Iaşi la începutul secolului 20. Fugind de pogromurile anti-evreieşti din acea epocă, el s-a refugiat la Paris în 1926 unde a devenit  Marcel Copé. În 1943, acesta din urmă împreună cu soţia sa şi cei doi copii,  dintre care unul este tatăl lui Jean-François Copé, scapă de o razie a naziştilor refugiindu-se la niste francezi, francezi ce vor fi recunoscuţi, după război, "drepţi între popoare".

Evenimentul, povestit de Jean-François Copé, îl va face pe acesta din urmă să intre mai târziu în politică. Înainte de a face însă politică, tânărul Copé urmează şcolile din cartierele frumoase ale Parisului şi apoi cursurile prestigioasei Şcoli de Ştiinţe Politice din Paris şi apoi ENA - Şcoala Naţională de Administraţie - pe care o termină în 1989. Devine mai întâi profesor de economie şi finanţe la universitate dar se apropie ulterior de mentorii săi în politică, Jacques Chirac şi Nicolas Sarkozy. În 1993 devine director de cabinet ministerial iar botezul ministerial îl trăieşte în 2002 când este numit de fostul preşedinte conservator Jacques Chirac secretar de stat la Relaţiile cu parlamentul şi purtător de cuvânt al guvernului condus de Jean-Pierre Raffarin. Ulterior va ocupa portofoliul Internelor şi apoi al Bugetului. Copé îşi menţine în paralel cu aceste atribuţii ministeriale şi funcţia de primar al oraşului popular Meaux din periferia Parisului. În 2010 reuşeşte să-l convingă pe fostul preşedinte conservator să-i acorde secretariatul general al partidului conservator, partid pe care iată după o luptă intensă, îl va mai conduce încă trei ani de acum încolo din postul de preşedinte, trambulină spre ambiţii şi mai mari.

Ambiţiile sale nu se mărginesc într-adevăr doar la cucerirea postului de preşedinte UMP. Jean-Francois Copé are ţeluri mult mai mari, vrea să ajungă la Elysée. Jean-François Copé nu are decât un obiectiv afişat, fixat încă cu mulţi ani în urmă, în 2007, şi anume să ajungă şef de stat, preşedintele Franţei, în 2017, adică după actualul mandat al socialistului François Hollande. Ambiţios, bătăios, Copé aplică zilnic preceptele mentorului său Sarkozy: "În politică, nimeni n-o să-ţi dea nimic. Nu trebuie să ceri nimic, trebuie să-ţi iei!". Admirativ faţă de fostul şef de stat - în spatele căruia promite că se va înrola dacă acesta revine în politică - Copé recunoaşte că îi e "sete şi foame de putere".

Personajul pe care-l admiră cel mai mult e Zorro car, chiar şi când cade de pe cal se urcă repede la loc. Descris de adversarii săi drept "demagog, narcisist, arogant şi fără scrupule", noul lider al dreptei franceze, adoră să apară în presă şi face totul pentru a-i atrage pe ziarişti. Nu ezită să utilizeze formule-şoc de genul "rasismul anti-albi" din Franţa şi se prezintă drept promotorul unei "drepte decomplexate", poziţie din care se apropie tot mai des de temele extremei drepte franceze. Lucru care ar putea duce, spun unii analişti, la o implozie a UMP.

Un partid  care oricum pleacă acum la drum de pe o poziţie foarte fragilă.

Noul ales ar urma să le ţină piept socialiştilor de la putere, să fie liderul puternic al principalului partid de opoziţie din Franţa. Pentru moment însă Jean-François Copé trebuie să-şi repună partidul pe picioare şi treaba nu se anunţă deloc uşoară. Fragilizat de lupta fratricidă din ultimele luni, la care se adaugă incertitudinile privind intenţiile viitoare ale lui François Fillon, învinsul alegerilor interne, partidul UMP e traversat de o reală "fractură politică" cum a spus-o chiar fostul premier. Riscurile de antagonisme sunt puternice, afirmă politologii francezi.

Spre deosebire de socialişti care după un episod similar în 2008, au ştiut să se repună pe picioare şi să câştige toate alegerile din 2010 şi până azi, conservatorii vor avea probleme mai mari să-şi reclădească o conducere credibilă pe o bază atât de contestată. În aceste condiţii, trei mişcări politice rivale sunt cu ochii pe simpatizanţii deceptionaţi ai mişcării lui Copé.

În primul rând Frontul Naţional, extrema dreaptă, care încă de duminică seara a lansat un apel celor supăraţi şi sătui de luptele interne de la UMP. UDI, noul partid centrist al ex-ministrului Jean-Louis Borloo speră şi el să cîştige militanţii "umanişti, sociali" din UMP, speriaţi de linia prea dură, prea la dreapta a noului preşedinte de partid. În sfârşit, socialiştii care se apropie tot mai mult de social-democraţie, ar putea fi şi ei un refugiu pentru alegătorii moderaţi de dreapta.