Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Libia: atuuri pentru a cîştiga pariul reconstrucţiei

libia-atuuri-cistiga-pariul-reconstructiei.jpg

Libia: atuuri pentru a cîştiga pariul reconstrucţiei

Parisul este gazda unei reuniuni a “prietenilor Libiei”, o conferinţă care echivalează cu întoarcerea definitivă a unei pagini de istorie în Libia, cea scrisă timp de 42 de ani de regimul dictatorial al colonelului Gaddafi. Libia priveşte spre viitor şi are multe atuuri pentru a cîştiga şi pariul reconstrucţiei după ce a reuşit pariul răsturnării de la putere a lui Gadhafi.

Să începem prin a preciza că preşedintele Nicolas Sarkozy se află astăzi în rolul său favorit: cel de amfitrion al unei conferinţe internaţionale, foarte mediatizată, care-l pune în centrul atenţiei şi îi conferă Franţei un nou statut, de “motor” al schimbărilor în zona Magrebului. Un întreg popor, cel libian, îi este sincer recunoscător lui Nicolas Sarkozy pentru iniţiativa sa de sprijinire a rebelilor, iar fotografia preşedintelui francez este expusă în multe pieţe publice din oraşele libiene, cu aceste cuvinte scrise în engleză: THANK YOU. Cu siguranţă că peste cîteva luni, după calmarea definitivă a situaţiei în Libia, la Tripoli va fi inaugurată o piaţă purtînd numele lui Nicolas Sarkozy sau poate chiar un bulevard.

Libia, atuuri pentru reconstrucţie   

Pînă atunci însă libienii au alte urgenţe, printre altele aceea de a şterge imaginea omniprezentă a lui Gadhafi de pe teritoriul libian, inclusiv de pe bancnotele libiene. Acest ultim subiect va fi de altfel discutat la Paris, pentru că Libia trebuie să-şi tipărească o nouă bancnotă...

În ceea  ce priveşte şansele de a reuşi în materie de reconstrucţie, ele sunt reale şi numeroase în Libia. Această ţară este una dintre cele mai dezvoltate de pe continentul african. Si chiar pe plan mondial ea ocupă un loc foarte bun, al 56-lea, dintr-o ierarhie de 175. Libia nu este foarte populată, doar 6 milioane 6 sute de mii de locuitori pe un teritoriu enorm, de trei ori mai mare decît cel francez, 90 la sută fiind de fapt un deşert.

În schimb, nivelul de alfabetizare este ridicat în Libia, 80 la sută din populaţie este şcolarizată, iar speranţa de viaţă este de 74 de ani, ceea ce indică o bună situaţie materială pentru majoritatea locuitorilor. 85 la sută dintre aceştia trăiesc de altfel în zone urbane: Tripoli, de exemplu, numără 2 milioane de locuitori, iar Benghazi, de unde a izbucnit revolta, are 850 000 de locuitori.

Principalul atuu economic al ţării rămîne petrolul, el reprezentînd 2 la sută din producţia mondială. Practic toate resursele statului sunt bazate pe producţia şi exportul de petrol, iar rezervele libiene sunt considerate cele mai mari din Africa.

Cu aceste atuuri deci, si cu ajutorul investitiilor occidentale, Libia are toate şansele de a reuşi din puct de vedere economic. Mai rămîne de cîştigat pariul democraţiei şi al reconcilierii naţionale.

Libia, un nou laborator        

Editorialistul revistei L’EXPRESS, Christophe Barbier spune în ultimul număr al revistei: după faza eroică a cîştigării libertăţii, pentru libieni va începe acum una mai banală şi mai puţin spectaculoasă. După ce au fraternizat împreună pentru a-l da jos pe Gadhafi, vor izbucni acum rivalităţile şi invidiile, lupta pentru acapararea unor bunuri şi avantaje, pentru ocuparea unor posturi, pentru obţinerea unor mandate... Rolul occidentalilor va rămîne deci important, ei au acum respondabilitatea de a încadra eforturile libiene în vederea construirii unui stat de drept...

Dacă în Tunisia şi în Egipt, de exemplu, occidentalii nu au intervenit pentru a ajuta reconstrucţia democratică a acestor ţări, şi lucrurile merg greu pentru tunisieni şi egipteni, Libia ar putea deveni un nou laborator...  Iată deci un pariu enorm pentru întreaga comunitate internaţională, de a reuşi cu alte metode după eşecuri teribile cum au fost cele din Irak şi Afganistan.

Iar în contextul acestui viitor laborator al democraţiei în lumea arabă Franţa şi-a asumat în prezent un rol principal, care nu poate decît fi salutat. Este interesant de constatat că în Franţa, opoziţia, care găseşte motive să-l critice pe Nicolas Sarkozy indiferent ce face, nu a avut nimic să-i reproşeze în privinţa modului în care a gestionat acest dosar libian.

Şi pentru a încheia acest capitol iată încă un detaliu, dar care ascunde poate si el un simbol: alegerea datei de întîi septembrie nu a fost chiar întîmplătoare pentru organizarea acestei conferinţe, pentru că în urmă cu 42 de ani, pe întîi septembrie a venit Muammar Gaddafi la putere... Dacă acesta se află ascuns undeva şi urmăreşte ceea ce se întîmplă  la Paris, această coincidenţă de date nu poate decît să-i ruineze şi mai mult moralul.

 
Matei Vişniec despre Libia: atuuri pentru a cîştiga pariul reconstrucţiei