Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Libia: bilanţ, concluzii şi ultimele evoluţii

libia.gif

Lecţiile pe care apărarea europeană trebuie să le tragă din acest conflict

Deşi în Libia fostul regim mai dispune încă de câteva cuiburi de rezistenţă, nu încape îndoială că pentru NATO campania din această ţară s-a încheiat cu o victorie clară şi totală. Este momentul bilanţului şi al concluziilor, atât pentru militari cât şi pentru oamenii politici, în ce priveşte modul în care au fost conduse operaţiunile.

Consiliul Naţional de Tranziţie, structura politică a rebelilor, a cerut deblocarea a 5 miliarde de dolari din averile îngheţate ale oficialilor libieni, ajutor umanitar pentru reabilitarea şcolilor şi a spitalelor, precum şi pentru deminarea oraşelor.

Cea mai urgentă misiune pentru rebelii libieni şi aliaţii lor arabi şi din NATO este să îi caute pe liderii clanului Gaddafi şi sa blocheze orice sursă de armament greu de care aceştia ar dispune şi cu care ar putea lansa un contraatac neaşteptat.

Luptele s-au soldat cu peste 400 de morţi şi 2000 de răniţi de la debutul asaltului asupra Tripoli, lansat sâmbată de rebeli, în timp ce aproape 600 de soldaţi partizani ai lui Gaddafi au fost capturaţi, a declarat şeful Consiliului Naţional de Tranziţie (CNT), Mustafa Abdel Jalil.

Deocamdata, nu se ştie nimic despre locul în care s-ar putea afla Muammar Gaddafi.

Între timp, patru ziarişti italieni au fost răpiţi în apropiere de Zawiya miercuri, a anunţat ministerul italian de Externe. Jurnaliştii lucrează pentru ziarele italiene Corriere della Sera, La Stampa şi Avvenire, a declarat un purtător de cuvânt al ministerului de Externe.

O conferinţă internaţională pentru oferirea de asistenţă Libiei va avea loc pe 1 septembrie, la Paris. Preşedintele Nicolas Sarkozy a spus că reuniunea "prietenilor Libiei" va avea rolul pregătirii perioadei post-Gaddafi. Rusia, China şi India vor fi invitate la acest eveniment.

Bilanţ şi concluzii

Acum este şi momentul bilanţului şi al concluziilor, atât pentru militari cât şi pentru oamenii politici, în ce priveşte modul în care au fost conduse operaţiunile.

Un moment de analiză globală, într-adevăr, iar cotidianul Le Figaro publică joi un interesant articol în acest sens, intitulat Lecţiile pe care apărarea europeană trebuie să le tragă din acest conflict.

Europa are motive de satisfacţie întrucât a fost capabilă să ducă o acţiune militară de anvergură. Obiectivele ei au fost destul de ambiţioase, printre altele protejarea populaţiei libiene dar şi anihilarea forţei de lovire a colonelui Gadhafi, şi au fost realizate cu mijloace relativ "modeste". Mijloace "modeste" în sensul că a fost utilizată doar aviaţia şi marina, precum şi o serie de grupuri speciale la sol, fără invazie terestră însă.

Europenii, mai ales Parisul şi Londra, se pot deci felicita pentru că au optat pentru strategia cea bună. Mai mult decât atât, cele două capitale se pot felicita pentru buna coordonare, o coordonare "perfectă" spune Parisul, în contextul acestei campanii militare. Este evident acum că dacă într-o bună zi Europa îşi va construi o apărare proprie, axa de bază a acesteia va fi una franco-britanică.

În paralel, europenii au mai ajuns însă şi la concluzia că le-a lipsit un comandament central. Alte carenţe au fost semnalate în ce priveşte capacităţile de alimentare a avioanelor de luptă în zbor, dar americanii le-au oferit europenilor sprijinul necesar. Armata franceză este mândră, în context, de performanţele avionului ei de vânătoare polivalent "Rafale" precum şi de elicopterele sale. Ea are însă nevoie de o nouă generaţie de avioane fără pilot precum şi de rachete anti-radar.

Această campanie a mai pus în evidenţă faptul că pentru America, dar şi Europa, acest război nu a fost o prioritate. Dovadă faptul că aviaţia americană s-a retras din operaţiuni, ceea ce nu i-a împiedicat însă pe europeni să-şi ducă la bun sfârşit misiunea. Mesajul american, în acest sens, este important de descifrat: Washingtonul i-a prevenit de fapt pe europeni că pe viitor nu vor mai ocupa de toate problemele lumii în materie de securitate.

Ideal ar fi ca această campanie reuşită din Libia să poată deveni actul fondator al apărării europene. Din păcate, când vine vorba de acest subiect, divergenţele sunt mai numeroase între europeni decât punctele de convergenţă.