Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Libia, un război “personal” pentru Nicolas Sarkozy

libia-un-razboi-personal-nicolas-sarkozy.jpg

Libia, un război “personal” pentru Nicolas Sarkozy. August 2007:Nicolas Sarkozy şi Muammar Gadaffi. (Photo : Reuters)

În Libia situaţia evoluează practic de la o oră la alta, obiectivul numărul unu al rebelilor fiind acum acela de a pune mâna pe Gadhafi, viu sau mort. Franţa, care se gândeşte deja la reconstrucţie şi la perioda post-Gadhafi, a propus organizarea, pe întâi septembrie, a unei conferinţe a "prietenilor Libiei". Acest război, al cărui deznodământ nu va fi complet atâta timp cât Gadhafi rămâne invizibil, a fost unul "personal" pentru Nicolas Sarkozy.

O spune ziarul LE MONDE pe o pagină întreagă dedicată culiselor acestui conflict. Da, nu ezită să scrie cotidianul de după-amiază, pentru şeful de stat francez intervenţia în Libia a fost un război în care s-a implicat personal şi foarte intens.

Dacă există cineva în Franţa care ştie acum foarte bine cum arată harta Libiei şi care sunt configuraţiile marilor oraşe libiene, acest cineva este Nicolas Sarkozy. El a petrecut mult timp împreună cu strategii militari şi în faţa diverselor hărţi şi dispozitive militare pentru a decide pas cu pas ce trebuia făcut.

"Ceea ce n-a făcut François Mitterrand în Bosnia a făcut Nicolas Sarkozy în Libia". Această frază, reluată tot de ziarul LE MONDE, îi aparţine filozofului Bernard Henri Levy. Tot el afirmă că Nicolas Sarkozy a fost obsedat de ceea ce s-a întîmplat la Srebreniţa, cînd 8000 de bosniaci musulmani au fost măcelăriţi de miliţiile sîrbe pentru că soldaţii ONU şi occidentul n-au ştiut să intervină.

Oare câti rebeli şi opozanţi ar fi măcelărit dacă nu intervenea Alianţa Nord Atlantică mai întâi la Benghazi şi apoi împotriva altor unităţi ale armatei libiene fidele lui Muammar Gaddafi.

"Omul ăsta este un ţicnit, nu vreau să-l mai văd", iată o altă frază care ne este furnizată de LE MONDE şi care ar fi fost pronunţată de Nicolas Sarkozy cu prilejul vizitei la Paris a lui Gadhafi în decembrie 2007. 

Şeful statului francez i-a tolerat lui Gaddhafi toate extravaganţele şi tot comportamentul megaloman în speranţa semnării unor contracte. Contracte care nu s-au concretizat însă. Ironia soartei, Nicolas Sarkozy voia atunci să-i vîndă dictatorului de la Tripoli avionul de vînătoare francez Rafale.

Nu este exclus ca în ultimile şase luni Gaddhafi să fi regretat totuşi amarnic refuzul de a cumpăra acest avion. Pentru că Rafale s-a ilustrat în ultimile luni bombardând tancurile, tunurile şi diverse baze ale armatei libiene.

LE MONDE mai spune despre Nicolas Sarkozy că este primul preşedinte al celei de-a cincea Republici Franceze care nu a cunoscut personal experienţa războiului. Cînd şi-a făcut serviciul militar, în 1978, şi l-a făcut într-un birou al forţelor aeriene, la Paris.

Spre deosebire de Charles de Gaulle, de George Pompidou, de François Mitterrand şi de Jacques Chirac, deci, Nicolas Sarkozy nu are o cultură a războiului... Ceea ce nu l-a împiedicat, iată, să conducă cu rezultate bune campania din Libia.