Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Mali – intervenţia militară franceză în faza terestră

mali-franta.jpg

Mali – intervenţia militară franceză în faza terestră

În Mali, trupele franceze avansează pe teren şi de fapt adevăratul război a început acum, odată cu faza sa terestră. După efectul surpriză al primelor atacuri aeriene greul abia acum începe, cel puţin aşa afirmă mai toţi comentatorii în presa franceză. Iar unii evocă deja faptul că acest război nu poate fi cîştigat doar cu armele ci şi cu o strategie politică.

In acest moment în jur de 800 de soldaţi francezi au debarcat deja la Bamako, capitala statului Mali, iar ieri prima coloană de blindate franceze a părăsit capitala îndreptîndu-se spre jumătatea de nord a ţării, unde se află de fapt „frontul”. Cum spun însă strategii, acest război este unul asimetric. Pentru că avem pe de o parte trupe care vor avansa într-un dispozitiv organizat, este vorba de cele franceze împreună cu cele maliene şi în curînd cu forţa africană. Iar pe de altă parte avem o nebuloasă topită în natură, zeci de grupuri care cunosc perfect terenul, mai precis deşertul, care dispun de o mare mobilitate şi care vor avea ca strategie hărţuirea la nesfîrşit a forţelor franceze şi africane, pe un teritoriul imens, de două ori mai mare decît Franţa.

Iată deci în ce tip de război a intrat Franţa, un război care riscă să dureze multă vreme, cu multe necunoscute la orizont. In paralel, Franţa, ajutată însă de Uniunea Europeană precum şi de alte state occidentale, se lansează pe un alt „front”, cel al reconstrucţiei statale în Mali.

In termeni anglo-saxoni Mali este un „failed State”, altfel spus un stat în descompunere, la fel ca Somalia. Cotidianul Le Figaro utilizează astăzi termenul de „stat fantomă”. Autoritatea politică a devenit ca şi inexistentă, administraţia de stat se dovedeşte a fi total ineficientă şi infestată de corupţie. Practic această degradare continuă a statului Mali durează de 20 de ani, iar comunitatea internaţională nu a văzut mare lucru. Un fel de democraţie de faţadă, un fel de democraţie mimată i-a liniştit pe occidentali. Statul Mali a continuat de fapt în tot acest timp să-şi desemneze preşedinţii prin alegeri aşa-zis libere, dar fiecare regim instalat nu a avut decît o singură grijă, să rămînă cît mai mult la putere.

Pe fond de sărăcie, fără resurse naturale şi fără materii prime, statul Mali a trăit practic din ajutoare internaţionale şi din contribuţia celor patru milioane de malieni instalaţi în străinătate. De mai mulţi ani turiştii au abandonat această regiune, ca şi organizaţiile neguvernamentale terorizate de spectrul răpirilor şi al atacurilor comise de grupurile radicale. Iar situaţia s-a degradat total cînd tuaregii au început să se agite din nou pentru o veche revendicare: crearea unui stat tuareg în zona Sahelului. De reţinut că tuaregii sunt berberi, deci nu sunt arabi, deşi au adoptat religia musulmană. In acest moment statul Mali se află şi într-o situaţie de fragmentare etnică: locuitorii din sud îi acuză pe cei din nord de toate relele. Iar principalele etnii, populaţia neagră, tuaregii şi arabii din Sahel se acuză reciproc de rasism.

In acest context Franţa continuă să fie singură în prima linie. Mîine se vor reuni însă la Bruxelles miniştrii de externe ai Uniunii Europene pentru a discuta totuşi despre acest nou focar de criză africană cu mari implicaţii regionale. Parisul a repetat de mai multe ori, prin vocea preşedintelui François Hollande şi a ministrului de externe Laurent Fabius că nu are „vocaţia” de a acţiona singură în Mali. Dar entuziasmul europenilor pentru această operaţiune pare destul de redus.

După cum scrie astăzi Le Figaro, Franţa „predică în deşert” de mulţi ani în privinţa pericolului pe care îl reprezintă reţelele teroriste din Sahel. Oricum statul Mali devenise de mulţi ani „veriga slabă” în lupta anti-teroristă pe continentul african. Germania, care şi-a mărit recent bugetul la apărare, nu va interveni pe teren, mai ales într-un moment electoral. Si oricum mecanismul ei de decizie este greoi, ca să poată trimi o unitate de soldaţi şi cîteva blindate pe teren în ajutorul francezilor Germania trebuie să-şi reunească întîi Parlamentul. Si

Italia se află în febră electorală deci nu este în acest moment un interlocutor atent la situaţia din Mali. Spania se află într-o situaţie financiară atît de dificilă din cauza crizei încît nu poate nici ea asuma vreo iniţiativă spectaculoasă. Tările din nordul Europei, Danemarca, Olanda şi altele, care contribuie substanţial la bugetul Alianţei Atlantice, se interesează puţin de Africa.

Nici în Europa de răsărit Africa nu este o prioritate, Polonia de exemplu consideră că face destul de mari eforturi în Afganistan şi că nu are resurse pentru Mali. Franţa nu poate conta deci decît pe Statele Unite şi pe Marea Britanie.

In ce priveşte Uniunea Europeană, ea a început încă din martie anul trecut să analizeze problema din Mali, a fost lansată chiar şi o aşa-numită „iniţiativă pentru Sahel”, care ar fi trebui să devină o temă prioritară de discuţii. Poate că abia acum, odată cu intervenţia militară franceză, subiectul va deveni în sfîrşit prioritar pentru Bruxelles.

EVENIMENTELE DIN MALI  ÎN DIRECT