Merkel şi Hollande rămân divizaţi de problemele Europei

O consultare de rutină de fapt, necesară fără îndoială, dar fără consecinţe imediate pe planul deciziilor. Cum divergenţele dintre cei doi lideri în privinţa soluţiilor de care are nevoie Europa sunt destul de mari, ei au decis să-şi anuleze conferinţa de presă finală.

Doar cîteva declaraţii de principiu vor fi făcute de cei doi lideri înaintea întîlnirii lor. In felul acesta, scrie un analist al agenţiei France Presse într-o depeşă, probabil că diferenţele de viziuni ale celor doi înalţi responsabili vor apărera într-o lumină mai atenuată. Subiectul central rămîne Grecia care vrea o pauză în aplicarea măsurilor de austeritate.

O pauză de acest gen implică însă noi bani europeni pentru Grecia, Ori, doamna Merkel, pe care sondajele nu o menajează în persepctiva legislativelor de anul viitor, nu pare dispusă să-şi asume riscul de a face un nou gest de generozitate în favoarea Greciei.

De partea sa François Hollande este confruntat cu agravarea situaţiei economice din Franţa. Previziunile în materie de creştere economică sunt mai modeste decît se aştepta guvernul şi tot mai multă lume se întreabă în Franţa dacă preşedintele va fi capabil să-şi respecte promisiunile de campanie, mai ales cele legate de scăderea şomajului.

In contextul acestei reuniuni Hollande-Merkel presa franceză publică şi o serie de declaraţii făcute de premierul grec Antonis Samara. El lansează de fapt un strigăt de alarmă, scrie ziarul LE MONDE, şi avertizează că o eventuală ieşire a Greciei din zona euro ar însemna un coşmar geopolitic pentru Europa.

Dincolo de aceste întîlniri, declaraţii şi avertismente constat că în Franţa începe treptat, acum după vacanţe, o nouă dezbatere pe tema Europei, în sensul că diverşti experţi, profesori, eseişti sau economişti încearcă să înţeleagă ce i se întîmplă vechiului continent, ce i se întîmplă Uniunii Europene şi zonei euro, cum a fost posibilă izbucnirea acestei crize “durabile”.

Intr-o carte apărută în aceste zile în Franţa, intitulată “O altă viaţă este posibilă”, eseistul Jean-Claude Guillebaud ajunge la următoarea concluzie: construcţia europeană, spune el, a devenit calul troian al logicii economice anglo-saxone; în loc să-şi impună modelul propriu, cel al economiei sociale de piaţă, Europa a lăsat să intre prin contrabandă în sînul ei modelul neoliberal; pînă la urmă, mai scrie eseistul francez, proiectul european a devenit şi el unul agresiv neoliberal, l-a imitat pe cel american, s-a vidat de sens european şi s-a înstrăinat chiar şi de cultura istorică a bătrînului continent.

Iată deci care ar fi o cauză a dificultăţilor întîmpinate astăzi de Uniunea Europeană. Un tablou completat de un interviu acordat revistei Le Nouvel Observateur de economistul britanic Jon Moynihan. Occidentul se îndreaptă spre o catastrofă, spune el, şi aceasta pentru simplul fapt că în prezent salariul mdiu al unui occidental este de 135 de dolari pe zi în timp ce salariul mediu al unui chinez din zonele urbane este de 12 dolari. 

Intr-o economie mondializată este imposibil de conservat acest decalaj, deci locurile de muncă vor "migra" fără milă în continuare spre regiunile cu salarii mici. Sectoare întregi s-au deplasat deja spre China, India şî alte state emergente, industria uşoară, siderurgia, electronica, informatica...

Urmează în viitor industria automobilului şi cea aeronautică. Nu este deci nimic de făcut, cu atît mai mult cu cît a mai apărut un val de delocalizări: în China, Vietnam, India şi alte cîteva state există o rezervă de mînă de lucru de 1 miliard 3 sute de milioane de persoane care trăieşte cu 2 dolari pe zi... Concluzia: locurile de muncă distruse în Occident nu se vor întoarce înapoi, iar pînă în anul 2025 occidentalii vor trebui să accepte şi să se adapteze la o reducere cu cel puţin 50 la sută a salariilor lor.