Mini-summit Franţa-Germania-Italia: Nici un cuvânt despre BCE

Vasile Damian:

Anunţul unei viitoare modificări a tratatelor europene este poate singurul rezultat - neconcret însă - al mini-summitului de la Strasbourg care i-a reunit pe liderii principalelor trei economii din Zona Euro. Nicolas Sarkozy a declarat în acest sens:

„Toţi trei suntem decişi să conlucrăm în acelaşi sens pentru a sprijini moneda euro. Suntem toţi trei conştienţi de gravitatea situaţiei. Franţa şi Germania vor face în următoarele zile propuneri de modificare a tratatelor europene pentru a ameliora guvernanţa în Zona Euro şi pentru a avea o mai mare integrare şi convergenţă a politicilor economice.”

Anunţul franco-german privind modificarea tratatelor europene va fi făcut aşadar peste câteva zile. La ce ne putem însă aştepta, ce modificări se pot aduce şi de ce? Ce se poate face fără a fragiliza întreaga construcţie europeană?

Ne răspunde corespondenta RFI la Bruxelles, Mihaela Gherghişan:

Asta rămâne de văzut, întrucât multe ţări sunt reticente în a deschide un Tratat atât de greu închis şi adoptat în 2007. Dar ideea de bază este de a întări Zona Euro. O modificare a Tratatului, aşa cum o înţeleg acum Franţa şi Germania, constă într-o simplă amendare a unor articole privind Uniunea monetară care să ducă la o mai bună coordonare a economiilor europene. În acel moment, s-ar sparge şi regula unanimităţii, cerută acum, pentru problemele fiscale, şi s-ar merge încet-încet către o armonizare fiscală pe care Germania a respins-o mulţi ani de-a rândul, dar acum o încurajează. Acum, Marea Britanie priveşte speriată către această posibilitate.

Un editorialist francez de la Le Monde evoca „eşecul summitului de la Strasbourg”. În opinia sa, eşecul se datorează faptului că Sarkozy, Merkel şi Monti au refuzat să evoce rolul Băncii Centrale Europene în rezolvarea crizei - oficial pentru a respecta independenţa instituţiei de la Frankfurt. Ori în realitate, nu s-a vorbit pentru că cei trei au păreri diferite.

Sarkozy vrea ca BCE să răscumpere datoria statelor în dificultate - aşa cum face banca Angliei sau Rezerva Federală Americană când economia britanică sau cea americană dau semne de slăbiciune, în particular când costul datoriei lor devine prohibitiv. Mario Monti nu vrea o intervenţie a BCE, dar ar vedea cu ochi buni nişte euro-obligaţiuni ca să mutualizeze riscul financiar în Zona Euro. În sfârşit, Angela Merkel nu vrea nici euro-obligaţiuni şi nici o modificare a rolului BCE. În aceste condiţii, vom avea deci o schimbare a tratatelor europene, dar fără a ne atinge de BCE.

De ce este cancelara germană atât de reticentă, de inflexibilă în chestiunea BCE?

Mihaela Gherghişan:

Germania invocă aici statutul independent al BCE, spune că aceasta nu ar trebui să intervină pe piaţă pentru a salva economiile îndatorate. Altfel spus, consilierii doamnei Merkel sunt prudenţi şi nu vor să atragă BCE în acţiuni riscante, aşa cum a fost cazul celor în care s-au băgat unele bănci naţionale din Franţa, din Belgia - vezi Dexia -, şi apoi au fost trase în jos de datoria greacă, ba chiar ruinate. De aceea, acordul de joi nu prevede nimic despre BCE, deci chiar dacă Tratatul ar fi modificat, statutul BCE rămâne acelaşi. Franţa ar fi dorit ca BCE sa aiba un rol de stabilizator al pieţei şi al Zonei Euro mai mult decât acum, când ea controlează inflaţia doar. Franţa şi alte state vroiau ca BCE să răscumpere de pe piaţă obligaţiunile ţărilor aflate în dificultate.

Să mai spunem că Mario Monti, noul şef al guvernului italian, venit să completeze la Strasbourg prea convenţionalul - şi iritantul pentru mulţi - cuplu franco-german, a promis că ţara sa îşi va respecta obiectivele bugetare, cele de echilibru financiar în 2013. Obiectiv ce ar putea fi însă ajustat în caz de recesiune severă, a nuanţat Monti.