Mirajul Palestinei

Nu a fost un accident faptul ca Mahmoud Abbas a decis să forţeze un vot în Adunarea Generală a ONU în data de 29 noiembrie. A fost a 65-a aniversare a adoptării Rezoluţiei Adunării Generale a ONU nr. 181, care a împărţit Palestina sub mandat de protecţie britanic într-un stat evreu şi unul palestinian.

Israelienii au acceptat atunci Rezoluţia, arabii au respins-o în unanimitate. Dacă lumea arabă ar fi acceptat planul, un stat palestinian ar fi avut aceeaşi dată de naştere cu cel evreu. Mai mult, ar fi avut un teritoriu mai mare decât liniile de demarcaţie a armistiţiului din 1949, care sunt cerute astăzi drept graniţe pentru un nou stat.

Dacă Mahmoud Abbas ar fi vrut să recunoască greşeala istorică a lumii arabe de atunci, asta nu a fost deloc evident în discursul său de la New York. Deşi a admis că Rezoluţia 181 este "certificatul de naştere a Israelului", Abbas a numit documentul "cea mai mare nedreptate la adresa poporului palestinian din 1948 încoace". Asta nu s-ar fi întâmplat dacă arabii nu ar fi invadat Israelul.

Preşedintele Autorităţii Palestiniene nu a făcut nici un favor propriei cauze prin discursul presărat cu acuzaţii de "epurare etnică", de "ocupaţie colonială pe model Apartheid" şi altele. Vorbele sale n-au sunat bine în urechile israelienilor, care şi-au petrecut zile întregi în adăposturi, din cauza rachetelor lansate din Fâşia Gaza asupra oraşelor lor. Şi la final, ei vor avea ultimul cuvânt în chestiunea creării unui stat palestinian.

Pe fond, votul din Adunarea Generală a ONU a încălcat prevederile Acordurilor de la Oslo din 1993, care reprezintă baza legală de funcţionare şi de existenţă a Autorităţii Palestiniene a lui Abbas. Acele documente prevăd necesitatea unui proces de negociere directă cu Israelul pentru crearea unui nou stat.

Va fi interesant de văzut dacă palestinienii îşi vor folosi noul statut la ONU pentru a lansa acţiuni împotriva Israelului la Tribunalul Penal Internaţional. Astfel de tactici sunt menite să forţeze mâna israelienilor să-şi dea acceptul pentru statul palestinian. Mai probabil e însă ca efectul să fie tocmai invers.

Acum, Mahmoud Abbas va învăţa lecţia dură a violării acordurilor în vigoare. Deja, Senatul american va discuta despre tăierea cu 50% a finanţării Autorităţii Palestiniene. În 1947, comunitatea internaţională şi evreii au demonstrat că sunt pregătiţi să susţină crearea unui nou stat. Zilele trecute, ONU a votat pentru o "Palestină" care a devenit sinonim cu disfuncţia politică, extremismul ideologic şi o preferinţă pentru simbolistică în loc de pragmatism. Tragedia adevărată este însă faptul că votul din 29 noiembrie îi va face pe palestinieni să rămână în lumea lor de fantezie.