Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Moartea lui Kim Jong-il: începe perioada incertitudinilor

coreea-nord.jpg

Moartea lui Kim Jong-il: începe perioada incertitudinilor. REUTERS

Moartea lui Kim Jong-il în Coreea de Nord inaugurează o perioadă de incertitudini în regiune. De altfel întreaga comunitate internaţională are motive să fie îngrijorată de evoluţia situaţiei în această ţară care posedă arma atomică dar unde populaţia moare de foame.

Regimul nord-coreean, un amestec de stalinism, de maoism şi de despotism de tip asiatic, rămîne într-adevăr o enigmă, dată fiind în primul rînd longevitatea sa. Fondatorul regimului comunist în Coreea de Nord, Kim Il Sung, mort în 1994, a fost, într-un fel, un dictator obişnuit, mare consumator de cult al personalităţii, dar comparabil cu Stalin, cu Mao sau cu Fidel Castro.

Fiul său, cel care a condus pînă acum trei zile Coreea de Nord, altfel spus decedatul Kim Jong Il, l-a întrecut însă cu mult pe tată în materie de cinism, secretomanie, delir politic şi imprevizibilitate.

In cei 17 ani cît a condus el ţara Kim Jong Il s-a remarcat prin gustul pentru mister, prin tot felul de capricii de bufon dar mai ales prin apetitul pe care l-a avut de a şantaja comunitatea internaţională jucînd pe cartea bombei atomice. Provocările sale au fost nenumărate iar răbdarea statelor din jur direct ameninţate de el, în special Japonia şi Coreea de Sud, greu pusă la încercare.

El a fost în acelaşi timp fondatorul unei nou specii de tirani, cea a “tiranilor nucleari” după cum l-au numit americanii. Se spune despre el că îi plăceau vinul şi femeile, că uneori chefuruile organizate de el se prelungeau pînă dimineaţa, că privea la nesfîrşit filme (avea o slăbiciune pentru episoadele cu James Bondes), că îi era frică de avion şi circula numai cu trenul blindat, că îi plăceau langustele şi supa de rechin... Iată informaţii care ne creionează cît de cît portretul defunctului fără a ne ajuta însă să-l înţelegem mai mult.

De notat însă că despre fiul său, Kim Jong Un, în vîrstă de 30 de ani, declarat acum “mare moştenitor” se ştiu şi mai puţine lucruri... Totuşi, presa franceză subliniază că el a făcut ceva studii în Elveţia, că  vorbeşte limba engleză, că mai are doi fraţi dar că a fost ales ca moştenitor întrucît pare să aibă caracterul tatălui... Ceea ce este de fapt o veste proastă.

În legătură cu ţara pe care o moşteneşte, Coreea de Nord deci, ea are o populaţie de peste 24 de milioane de locuitori, aliniază o armată de un 1 180 000 de soldaţi la care se adaugă 4 500 000 de rezervişti. In faţa acestei forţe, Coreea de Sud, care numără peste 48 de milioane de locuitori, dispune de numai 670 000 de soldaţi.

Ea se află însă sub protecţia nucleară a Statelor Unite, ceea ce echilibrează situaţia, fără să reducă însă tensiunile din Peninsula sud-coreeană. Din 1953, de cînd s-a încheiat războiul dintre cele două Corei, în absenţa unui acord de pace cele două ţări sunt încă, tehnic vorbind, în stare de război.

Marile semne de întrebare se pun acum în legătură cu capacitatea lui Kim Jong Un de a-şi permite să joace acelaşi rol de şef absolut pe care l-a jucat tatăl. Există comentatori, evocaţi astăzi de Agenţia Reuters, care spun că tînărul learder nu a avut timp să-şi impună construiască legitimitatea în faţa armatei şi a partidului.

De unde speranţa unei schimbări, în cazul în care consilierii militari din jurul său vor începe să-şi impună ei voinţa. Se vorbeşte, de exemplu, despre influienţa lui Jang Song-Thaek, 65 de ani, şi cumnat al preşedintelui decedat. Greu de spus însă dacă personajul despre care vorbim va încerca să impună în defavoarea tînărului "mare urmaş", pentru că în Coreea de Nord puterea, familia şi partidul au legături strînse.

Există o elită la nivelul de sus al puterii care are o singură dorinţă: să supravieţuiască, să rămînă acolo unde este, ceea ce ar putea s-o determine să strîngă rîndurile în jurul lui Kim Jong Un. 

Acesta este de altfel şi mesajul adresat de China poporului nord-coreean, să strîngă rîndurile în jurul omului care moşteneşte acum tronul comunist. China este de multă vreme principalul aliat al Coreii de Nord dar nu a reuşit să devină şi modelul ei economic, spre iritarea, de altfel, a liderilor de la Beijing. In ciuda numeroaselor vizite pe care le-a efectuat în China, defunctul Kim Jong Il nu s-a putut hotărî să-i imite pe chinezi...

Beijingul ştie însă că mai devreme sau mai tîrziu sistemul nord-coreean riscă să facă implozie, de unde numeroasele comentarii din presa chineză legate de necesitatea unei tranziţii politice “calme” în Coreea de Nord.

Să mai adăugăm că pregătirile de înmormîntare din Coreea de Nord se fac după un scenariu care atinge un nivel de grotesc nemaiîntîlnit. Tara se pregăteşte pentru un doliu de trei ani, pentru că... după o “mare dispariţie” şi tristeţea trebuie să fie de durată.