Politică

Corespondentul RFI, Petar Tomic

La sfârşitul săptămânii, peste zece mii de muncitori, studenţi şi membri ai organizaţiilor neguvernamentale, în frunte cu conducerea sindicatelor independente, au manifestat pe străzile capitalei Podgoriţa.

Pe pancartele purtate s-au pututu citi toate doleanţelor celor nemulţumiţi de tranziţie şi conducerea actuală  care tot timpul vorbeşte de europa  în timp ce  îşi umle buzunarele cu bani din impozite.

„A sosit timpul“ „Aţi închis fabricile“ “Ce viitor oferiţi copiilor”,, Hoţilor” , “Demisia” “Ne-am săturat de corupţi şi imoralitate”…sunt doar câteva din sloganele auzite la Podgoriţa.

Manifestanţii cer de la premierul Igor Lukşici să preia responsabilitatea şi să nu mai permită fostului premier Giucanovici să conducă ţara din umbră.

Mica ţărişoară Muntenegru cu doar 618.000 de locuitori este financiar pusă la pământ de politicieni corupţi şi mafia rusească. Combinatul de aluminiu care a fost vândut în anul 2005 miliardarului rus Oleg Depripasca este doar una din afacerile scandaloase care cutremură Muntenegru.

Depripasca a cumpărat  combinatul  pe o sumă de 48,5 milioane de euro. Actualmente are o datorie de 180 de milioane de euro. În încercarea de a menţine producţia şi de a păstra locurile de muncă, guvernul muntenegrean a acceptat să dea garanţii afaceriştilor ruşi să ia credite pe care acuma nu doresc să le plătească.

Principalul manager al combinatului este rusul Alaksandar Kuzneţov, despre  s-ar presupune că e reprezentantul seviciilor secrete ruseşti. În mai multe rânduri problema Combinatului a fost abordată şi de ministrul rus pentru situaţii excepţionale.

 Ministerul muntenegrean al finaţelor poartă zilele acestea negocieri cu băncile germane să permită achitarea creditului luat de Depripasca în mai multe rate. Prima rată ar fi 22 de milioane de euro, sumă care echivalează cu fondul lunar al pensiilor în Muntenegru.

Profesorul  universitar de economie din Podgoriţa Milenko Popovici  arată că guvernul muntengrean ar putea să pună în momentul de faţă banii pentru prima rată. Rata următoare va fi de 16 milioane. Problema este că garanţiile sunt astfel legate că dacă Muntenegru acoperă o rată se obligă să plătească întreag creditul de 170  respectiv 180 de milioane de auro. Lucrul acesta  ar duce la falimentul Muntenegrului.

 Suma de 180 de milioane de euro echivalează cu circa 6 procente din  produsul intern brut al Muntenegrului şi va majora datoria ţării de la 47  procente la 52 la sută din  produsul intern brut.

Profesorul Popovic şi preşedintele sindicatelor independente Srgia Kekovici declară că reprezentanţii ruşi în conducerea Combinatului nu numai că nu doresc să-şi respecte promisiunile, ci chiar încearcă să împiedice guvernul în negocierile cu bancherii germani astfel încât cele 22 de milioane de euro să fie plătite în trei rate în următorii trei ani. Din cauza votului împotrivă a părţii ruseşti, există pericolul ca banca germană să ceară cele 180 de milioane de euro într-o singură rată.

Profesorul  Popvici consideră că în privatizarea Combinatului s-au amestecat şi hoţii locali şi politica. După ce a preluat Industria de aluminiu muntenegreană Depripasca  în loc să investească a început să folosească doar  beneficile oferite de statul muntenegrean.

Se apreciază că a evitat plătirea impozitelor în valoare de  7, 5 milioane de euro  şi în acelaşi timp a folosit curent electric la preţuri  subvenţionate în valoare de alte zece milioane de euro. Când statul muntenegrean a încercat să desfacă contractul cu afacerişiti ruşi, avocaţii lui Depripascaau dat Muntenegrul în tribunal cerând despăgubire o sumă de 300 de milioane euro.

În această afacere s-a amestecat şi ministrul rus pentru situaţii excepţionale Sergei Şojgu care, potrivit presei de la Podgoriţa ar fi declarat că investitorul rus a plătit combinatul la privatizare 50 milioane şi a mai investit alte 300 de milioane în această afacere.

Nimeni în public nu a explicat adevărul. Dacă ruşii au dat atâţia bani se pune întrebarea unde au ajuns.

Cotidianul muntenegrean „Dan” (Ziua) scrie că  Depripasca a fost pregătit la un moment dat să renunţe la afacerea în Muntenegru, care în biznisul lui este de abia jumătate de procent. Se pare, însă, că Şoigu a insista să nu părăsească Muntenegru, probabil din motive politice sau militaro-politice conchide ziarul „Dan”.

Ani 2004 şi 2005 au fost o perioadă când Muntenegru  era în centru atenţiei afaceriştilor ruşi. Premierul Milo Giukanovici a încercat să atragă la vremea aceia cît mai multe investiţii strine în ţară oferind condiţii deosebit de favorabile.

Se pare însă, că investitorii care au venit, au făcut  planuri temprare - să scoată pe orice câi cât mai mul câştig şi să plece departe de Adriatic.