Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Nobelul pentru Pace decernat unui scaun gol

xiaobo-liu-poza-reuters-nobel-pace-2010.jpg

Laureatul Premiului Nobel pentru Pace, Liu Xiaobo (Foto : Reuters).

Premiul Nobel pentru Pace este decernat vineri la Oslo, dar laureatul, disidentul chinez Liu Xiaobo se află în închisoare. China a exercitat presiuni enorme asupra multor ţări, pentru a nu-şi trimite ambasadorii la ceremonie.

"Nişte clovni", aşa i-a caracterizat puterea de la Beijing pe membrii Comitetului Nobel, care l-au desemnat pe disidentul Liu Xiaobo drept laureat anul acesta.

"O farsă politică", se afirmă într-un editorial al cotidianului chinez Global Times care afirmă că majoritatea chinezilor nu se regăsesc în alegerea facută de comitetul Nobel.

Ziarul Le Monde scrie despre "riposta imperială a Chinei" la adresa celor care nu s-au declarat dispuşi să boicoteze ceremonia. Preşedintele comitelului norvegian care decernează premiul Nobel pentru Pace a ţinut să precizeze joi că acest premiu nu este îndreptat împotriva Chinei. Ceea ce nu atenuează cu nimic supărarea chinezilor. Şi de altfel nu este pentru prima dată când Beijingul recurge la sancţiuni economice împotriva celor care se arată prea critici cu situaţia drepturilor omului în China.

Potrivit mai multor agenţii de presă, ambasadorii din aproximativ 20 de ţări nu vor fi prezenti vineri la ceremonia de la Oslo. Printre ele se numără Rusia, Iranul, Egiptul, Ucraina, Venezuela, Columbia, Cuba, Serbia, Marocul şi Pakistanul.

Nu e greu de observat că unele dintre aceste ţări au cam aceeaşi părere despre disidenţi şi anume că trebuie ţinuţi în puşcării (este cazul Cubei). Serbia recunoaşte deschis că nu vrea să-şi strice relaţiile cu China.

Rusia pretinde că ambasadorul său de la Oslo este întâmplător indisponibil, dar toată lumea ştie că luna trecută, Moscova şi Beijingul au semnat contracte de peste cinci miliarde de dolari.

Majoritatea celor 65 de ţări care au ambasadă la Oslo va fi totuşi prezentă la ceremonie, pentru a transmite în acest fel un mesaj Chinei, care va trebui să înţeleagă într-o bună zi că democraţia şi libertatea nu pot fi înăbuşite veşnic într-o ţară cu un miliard trei sute de milioane de locuitori şi pe care de altfel restul lumii o respectă, pentru cultura şi istoria ei.