Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


"Noi, republicanii, ştim cu cine vom avea de-a face la prezidenţiale: cu Barack Obama, un vorbitor de excepţie"

În Statele Unite continuă maratonul alegerilor primare republicane, un spectacol electoral extrem de mediatizat, inclusiv pe plan internaţional. Corespondentul RFI la New York, Radu Tudor, a realizat un interviu cu consultantul politic Fergus Cullen, editorialist la cotidianul New Hampshire Union-Leader, fost preşedinte statal al Partidului Republican între 2007 şi 2008.

Radu Tudor: Domnule Cullen, sunteti iar în "iureşul evenimentelor". Care e atmosfera, care sunt diferenţele faţă de alegerile din trecut?

Fergus Cullen: New Hampshire este, în aceste ore, centrul politicii americane. Săptămâna trecută am asistat eu însumi la întruniri electorale cu Jon Huntsman, Rick Santorum, Newt Gingrich şi Ron Paul. Pe Mitt Romney l-am văzut în trecut şi sper să am ocazia să-l revăd până la scrutin. Acestea fiind spuse, de astă dată accentul s-a pus mai mult pe prezenţa mediatică şi prestaţia în dezbateri televizate, mai puţin pe campania directă, pe teren, "cu amănuntul".

Radu Tudor: Care e starea de spirit a electoratului, ce-i animă pe candidaţi?

Fergus Cullen: New Hampshire e un stat conservator în chestiuni fiscale, moderat socialmente. Fiind vorba de preliminare republicane, majoritatea candidaţilor au ca obiectiv principal înfrângerea preşedintelui Obama la toamnă. Şansa de a fi ales este deci factorul cheie. Rick Perry are dificultăţi pentru că noi, republicanii, ştim cu cine vom avea de-a face la prezidenţiale, cu Barack Obama, care este un vorbitor de excepţie. Aşadar, nominalizatul republican trebuie să fie bun în dezbateri. Natura adversarului influenţează deci, într-o măsură considerabilă, această cursă electorală.

Radu Tudor: Cum se votează în New Hampshire?

Fergus Cullen: În Iowa am avut un sistem de adunări electorale. În New Hampshire, votul e în stil clasic, secret. Se face deci totalul, iar candidaţii care depăşesc baremul de 10% pot obţine delegaţi statali care contează în final, la Convenţia partidului. O victorie în New Hampshire înseamnă deci un număr de delegaţi şi, încă mai important, un IMPULS, sentimentul că eşti un câştigător. Se operează o clasare şi o triere a concurenţilor. În trecut, mulţi dintre cei care au evoluat sub aşteptări, care nu s-au impus, au părăsit cursa. Poate nu imediat, dar cu siguranţă în săptămânile următoare, istoria se va repeta, pe măsură ce rămaşii în urmă rămân fără bani, fără donaţii.

Radu Tudor: Cine votează în New Hampshire? Vorbiţi-ne despre electoratul republican şi cum a evoluat el.

Fergus Cullen: Avem o populaţie în creştere, fapt neobişnuit în această parte a ţării. (Zona de spor demografic este sud/sud-vestul, în state precum California, Arizona, Texas, Florida). În New Hampshire economia merge bine, şomajul e la jumătatea mediei naţionale, recesiunea ne-a lovit mai puţin. Asta e bine, dar înseamnă că electoratul e mai puţin nemulţumit, mai puţin dornic de schimbare.

Radu Tudor: Care este valoarea de pronostic a scrutinului din New Hampshire? Care este palmaresul în alegerea republicanului care obţine investitura şi eventual victoria la prezidenţiale?

Fergus Cullen: E un palmares amestecat. Ne place să credem că noi nu alegem un investit sau un preşedinte, simplificăm doar lucrurile pentru alţii, "plivim", triem pretendenţii. Ronald Reagan deţine recordul la capitolul victorii categorice, 27 de procente diferenţă, în 1980, dublul sufragiilor pentru rivalul său, Bush Senior, care avea să-i devină vicepreşedinte. Atunci, am mizat bine. La fel, acum patru ani, cu John McCain, care a obţinut investitura. În 2000 însă, acelaşi McCain obţinea victoria aici, dar nu şi investitura partidului.

 
Interviul realizat de corespondentul RFI Radu Tudor cu consultantul politic Fergus Cullen