Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


De-o parte şi de cealaltă a comunismului: Vaclav Havel şi Kim Jong-Il

2011-12-18t164050z-2039886129-gm1e7cj023f01-rtrmadp-3-czech.jpg

Vaclav Havel şi Kim Jong-il, doi oameni care au respirat acelaşi aer dar care parcă nu au trăit pe aceeaşi planetă. Reuters/KCNA

La un interval de numai 24 de ore, două dispariţii anunţate de mediile de informare ne pun faţă în faţă două lumi: cea a luptei pentru libertate şi cea a tiraniei în forma sa ultra-sclerozată. Vaclav Havel şi Kim Jong-il sunt două simboluri, pe care vom încerca în cele ce urmează să le definim.

Matei Vişniec:

Iată doi oameni care au fost contemporani, Vaclav Havel şi Kim Jong-il, doi oameni care au respirat acelaşi aer, dar care parcă nu au trăit pe aceeaşi planetă. Viaţa amândurora este marcată de comunism. Pentru Vaclav Havel, comunismul a fost marele adversar care trebuia demolat, învins, depăşit, aruncat la pubela istoriei. Pentru Kim Jong-il, comunismul a fost doctrina care trebuia păstrată, întărită, conservată cu orice preţ, prin noi forme de teroare sau de spălare a creierelor. Dacă fostul preşedinte ceh încarnează tot ce este mai luminos în materie de umanism, de inteligenţă, de moralitate şi curaj, fostul lider suprem al Coreei de Nord încarnează cea mai mumificată formă de totalitarism, cultul personalităţii dus până la delir şi totala aplatizare a unui popor.

Cei doi oameni pe care îi evocăm nu s-au întâlnit deci pe terenul valorilor pentru că nu aveau cum, dar au mai avut ceva în comun: o anumită relaţie cu... teatrul. Vaclav Havel a scris piese de teatru în care a denunţat stupiditatea regimului comunist, absurdul vieţii cotidiene în Cehoslovacia anilor 70 şi 80, terorismul ideologic şi alienarea într-o societate care pretindea că e paradisul pe pământ. Şi Coreea de Nord este însă una a marilor "montări" teatrale, pentru că dinastia comunistă din această ţară regizează de ani de zile festivităţi spectaculoase, defilări destinate să înspăimânte populaţia, congrese în care nimeni nu mişcă în front, iar unanimitatea este regula de aur.

Agenţia France Presse a transmis luni mai multe depeşe despre modul în care a fost regizată la Phenian reacţia populaţiei la moartea liderului atât de "drag" Kim Jong-il. Televiziunea de stat a prezentat imagini cu oameni care nu se puteau opri din plâns, cu membri de partid care băteau cu pumnul în masă de ciudă că şeful lor suprem a murit lăsându-i singuri, fără sfaturile lui. "Tristeţea noastră este indescriptibilă", spune cineva. Un alt cetăţean profund îndurerat spune: "vom transforma însă durerea noastră în forţă şi curaj pentru a depăşi dificultăţile şi a munci cu şi mai multă îndârjire pentru marea revoluţie a auto-suficienţei".

Iată aşadar fraze şi cuvinte care ar fi putut face parte dintr-o piesă cu conotaţie absurdă şi grotescă semnată de Vaclav Havel... Iar în editorialul său de luni, ziarul Le Monde, omagiindu-l pe Vaclav Havel, constată cu tristeţe că oameni ca el sunt rari. "Unde sunt continuatorii generaţiei Havel?" se întreabă editorialistul. "Câţi dintre protagoniştii primăverii arabe n-ar fi vrut să aibă asemenea lideri?", se mai întreabă Le Monde.

În Coreea de Nord însă, tiranul decedat are un continuator, în persoana fiului său - Kim Jong-un. Şi pentru ca nu cumva populaţia să fie disperată, regimul a avut grijă să-l îmbrace, să-l pieptene şi să-l modeleze pe fiu după imaginea tatălui. Kim Jong-un, scrie Le Monde, arată la 30 de ani exact aşa cum arăta tatăl său la 30 de ani: aceeaşi corpolenţă, aceeaşi talie, aceeaşi faţă. Suntem din nou, iată, în domeniul înscenărilor absurde... Cum absurdă este această ultimă dinastie comunistă, deşi unii comentatori îşi exprimă speranţa că, poate, moartea lui Kim Jong-il s-ar putea traduce printr-o deschidere, printr-o schimbare.

Numeroase ţări din regiune sunt neliniştite de ceea ce ar putea urma în Coreea de Nord, putere nucleară cu o populaţie înfometată. Chiar şi China se teme de un exod la graniţele ei în cazul în care sistemul face implozie la Phenian, scenariu care nu trebuie ignorat. Japonia şi Coreea de Sud se simt direct vizate de programul nuclear nord-coreean şi de rachetele nord-coreene. Uniunea Europeană urmăreşte şi ea cu atenţie evoluţia situaţiei în zonă, deşi este mai puţin implicată în complicatele negocieri lansate în 2003 pe marginea programului nuclear nord-coreean, devenit un instrument internaţional de şantaj al regimului de la Phenian. Bruxelles-ul cere însă Phenianului să se angajeze într-o nouă rundă de negocieri în vederea stabilităţii şi a păcii în regiune şi în peninsula coreeană.

De notat că Franţa este singura mare ţară europeană care nu întreţine relaţii diplomatice cu Coreea de Nord, dar o delegaţie a Phenianului este instalată la Paris din 1968 şi un centru cultural francez există la Phenian. Culmea provocării, chiar luni, când a anunţat moartea marelui cârmaci, regimul a procedat şi la două experienţe cu rachete cu rază scurtă de acţiune, pentru a transmite - fără îndoială - un mesaj întregii lumi în singura limbă pe care o vorbeşte acest regim: cea a violenţei.

Matei Vişniec: Havel: umanism, inteligenţă, moralitate şi curaj; Kim Jong-Il: totalitarism, cultul personalităţii dus la delir