Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Occidentalii resping o intervenţie terestră în Libia

sarkozy.jpg

Preşedintele Nicolas Sarkozy şi preşedintele Consiliului Naţional de Tranziţie libian, Mustapha Abdeljalil. REUTERS

În Libia situaţia pe teren rămâne "dificilă şi confuză", după cum spune ministrul francez de externe Alain Juppé. Rebelii cer tot mai insistent o intervenţie aliată terestră, ipoteză pe care occidentalii o resping deocamdată. În schimb, ei trimit consilieri militari pe lângă Consiliul naţional de tranziţie libian. Atât Londra cât şi Parisul au confirmat acest lucru, că vor trimite echipe, nu mai mari de 20 de consilieri militari, la Benghazi.

Miercuri, scriitorul francez Bernard-Henry Lévy, foarte angajat în sprijinirea revoltei libiene, a declarat că doi ofiţeri de legătură, unul francez şi unul britanic, se află deja în cartierul general al insurecţiei. S-ar părea că şi Italia şi-a trimis acolo un consilier militar. În mod oficial, toate capitalele occidentale declară că în nici un caz nu vor fi desfăşura trupe terestre, dar apar din când în când unele "breşe" în această poziţie de principiu.

Nu este exclus, se afirmă din unele surse, ca NATO să trimită totuşi pe teren grupuri operaţionale restrânse cu misiunea de a dirija, de la faţa locului, intervenţiile  aeriene, pentru o mai mare eficienţă a lor. Nici ideea debarcării unor trupe cu o misiune limitată nu este chiar tabu, dar, se arată din alte surse, ea va necesita o dezbatere internaţională. Scriitorul şi filozoful Bernard-Henry Lévy, care îşi permite o mai mare libertate de analiză ca persoană particulară cu enorme ecouri mediatice, se întreba recent într-un editorial de ce nu intervine Egiptul, a doua forţă militară în regiune după Israel.

Tancurile egiptene ar putea străpunge şi distruge în numai câteva ore poziţiile lui Gaddfi, pentru a elibera populaţia libiană din oraşele Misrata, Zaouïa, Zenta şi Tripoli, scrie Bernard-Henry Lévy în revista Le Point. Ceea ce ar fi în perfect acord cu revoluţia egipteană şi mai ales cu faptul că libienii s-au inspirat din mişcarea care a dus la căderea lui Mubarak.

Astăzi, la Paris, preşedintele Nicolas Sarkozy l-a primit la palatul Elysée pe preşedintele Consiliului Naţional de Tranziţie libian, Mustapha Abdeljalil. Este pentru a treia oară când şeful statului francez primeşte delegaţi ai acestui organism de tranziţie, dar pentru prima oară când îi acordă această onoare lui Mustapha Abdeljalil, care multă vreme a fost unul dintre cei mai fideli slujitori ai lui Gaddafi.

De altfel dictatorul de la Tripoli a promis o sumă imensă, de peste 2 milioane de dolari, celui care îl va lichida pe acest fost colaborator considerat acum un trădător. Mustapha Abdeljalil l-a invitat pe Nicolas Sarkozy să efectueze o scurtă vizită la Benghazi, pentru a le insufla curaj insurgenţilor. Din surse ale Palatului Elysée se afirmă că şeful statului francez a decis deocamdată doar să intensifice bombardamentele împotriva trupelor lui Gaddafi. Potrivit Alianţei Atlantice, în cele trei săptămâni care au decurs de la începutul intervenţiei, avioanele sale au efectuat 2800 de operaţiuni, iar 40 la sută din aceste zboruri s-au concretizat cu bombardamente.

Cum observa, cu multă ironie, un alt analist joi  în presa franceză, occidentalii îi distrug acum lui Gaddafi avionele, tunurile, mitralierele şi echipamentul militar pe care tot ei i l-au vândut. Oare va învăţa ceva, măcar pe viitor, lumea liberă şi democratică din această dramatică lecţie de război libiană? 

Matei Vişniec