Play
Ascultă RFI Romania
Play
Ascultă RFI France
Ascultaţi


ONU: Existenţă indispensabilă, eficienţă redusă

onu.jpg

ONU: Existenţă indispensabilă, eficienţă redusă

Dezbaterile Adunării Generale a Organizaţiei Naţiunilor Unite continuă să fie dominate de dosarele “tensionate” legate de Siria, Mali sau programul nuclear al Iranului. Acest ultim subiect preocupă în cel mai înalt grad Israelul, dar şi ţările vecine cu Iranul precum şi întreaga lume occidentală. Subiect evocat joi de la tribuna Adunării Generale ONU de premierul israelian Benjamin Netanyahu.

Încă înainte de a lua cuvîntul, Benjamin Netaniahu a ţinut să dezamorseze alte tensiuni, şi anume cele întreţinute cu aliatul său numărul unu, cu preşedintele american Barak Obama. Cei doi lideri sunt obligaţi să se înţeleagă dar, se spune în culise, nu se apreciază. In orice caz, delegaţia israeliană a ţinut să precizeze că premierul israelian nu îl va contrazice, în discursul său, în nici un fel pe preşedintele american.

Acesta din urmă a afirmat clar, în luarea sa de cuvînt de marţi, că Statele Unite nu vor permite regimului de la Teheran să se doteze cu bomba atomică. Benjamin Netaniahu urma deci, astăzi, să precizeze care este “linia roşie” pe care nu trebuie să o depăşească Iranul în contextul dezvoltării programului său nuclear. Ieri, preşedintele iranian Mahmud Ahmadinejad a acuzat, de partea sa, Israelul şi Occidentul că încearcă să intimideze naţiunea iraniană.

Un alt subiect evocat cu insistenţă la ONU este cel legat de Siria. Organizaţia Naţiunilor Unite rămîne însă paralizată în faţa crizei siriene, şi tot ce poate să facă este doar să se mobilizeze pe plan umanitar. Experţii organizaţiei arată în context că numărul refugiaţilor sirieni continuă să crească. In prezent ei sunt în jur de 500 000 iar pînă la sfîrşitul anului vor fi probabil 700 000. Onu estimează deci că are nevoie de aprocimativ 488 de mii de dolari pentru a veni în ajutorul acestor refugiaţi care s-au instalat în Turcia, Liban, Iordania şi Irak. 75 la sută dintre refugiaţi sunt femei şi copii.

Să mai notăm la acest capitol opinia preşedintelui rus, Vladimir Putin, care nu s-a deplasat la ONU, dar care i-a convocat astăzi la Moscova pe diplomaţii străini pentru a le spune, pe scurt, că occidentul a provocat un adevărat haos în Siria. Moscova, aliat tradiţional al Damascului, continuă deci să pledeze pentru politica de “neintervenţie în treburile interne”, un slogan de care sunt foarte ataşaţi şi chinezii.

Această nouă sesiune a Adunării Generale a Organizaţiei Naţiunilor Unite readuce în discuţie şi problema... eficienţei acestei instituţii. După cum vedem, ca forum de opinii ea permite tuturor ţărilor şi regimurilor, chiar şi celor dictatoriale, să se exprime, dar în materie de acţiune ONU are o putere limitată.

ONU rămîne o instituţie cu oarecum paradoxală. Toată lumea se plînge de ea, dar toată lumea are nevoie şi de un forum internaţional unde să se plîngă. Nimeni nu este de acord cu module i de funcţionare, dar ea este singura structură internaţională care simbolizează cît de cît ordinea internaţională.

Intr-un articol publicat astăzi în ziarul LE FIGARO, ministrul de externe francez Laurent Fabiusn arată că Onu rămîne în acelaşi timp o organziaţie deficientă a indispensabilă. Mecanismul ei poate fi uşor blocat de cele cinci mari puteri care au drept de veto: Statele Unite, Franţa, Marea Britanie, Rusia şi Germania. Foarte des, mai arată demnitarul francez, ONU apare ca “o asociaţie de naţiuni cu ambiţii concurente”.

Si este adevărat că deseori discuţiile de la ONU dau această impresie, că nimeni nu se mai înţelege cu nimeni pe planetă. Tările emergente nu se înţeleg cu marile puteri industriale tradiţionale. Rusia şi China fac deseori bloc în faţa Statelor Unite şi a europenilor. Interesele naţionale primează deseori în faţa celor internaţionale, interesele imediate în faţa celor de perspectivă sau globale. Dovadă că ONU nu a deblocat cu adevărat nimic în materie de comportament ecologic...

Există şi alte “aberaţii” pe care le semnalează Laurent Fabius, faptul că ţările care contribuie cel mai mult la finanţarea şi la buna funcţionare a maşinii onusiene nu au în nici un fel vreo influienţă suplimentară în luarea deciziilor. Statele Unite, Europa şi Japonia asigură în proporţie de 70 la sută nevoile financiare ale organizaţiei, şi tot ele finanţează în proporţie de 80 la sută operaţiunile de menţinere a păcii. Ceea ce nu înseamnă că puterea de decizie a acestor ţări, la ONU, ar fi favorizată.

Iată tot atîtea motive pentru care Laurent Fabius pledează pentru o reformă a organizaţiei, pentru “definirea unui nou compromis”, spune el. Se impune în primul rînd o reformă a Consiliului de securitate, Uniunea Europeană trebuie să-şi revendice un rol mai mare, arată Laurent Fabius în Le Figaro. In ciuda tuturor deficienţelor sale, această imensă maşină care se urneşte greu şi acţionează cu mare lentoare rămîne singura expresie a dreptului internaţional într-o lume în care puţine reguli raţionale sunt respectate de toată lumea.