Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Pakistanul, contaminat de fundamentalişti

pakistan.jpg

Reuters/Adrees Latif

 În Pakistan, asasinarea unui lider politic moderat readuce în actualitate un fenomen urmărit cu mare îngrijorare în Occident: islamizarea accelerată a acestei ţări. Salman Tasser, în vîrstă de 66 de ani, guvernator al statului Pendjab, era una din puţinele personalităţi politice pakistaneze care îşi permitea să critice în mod deschis islamismul.

El a plătit cu viaţa acest lucru, dar ceea ce a stupefiat întreaga lume a fost faptul că asasinul guvernatorului s-a dovedit a fi exact persoana care era însărcinată cu securitatea sa. Mumtaz Hussain Qadri, 26 de ani, făcea parte din trupele de elită având exact această misiune, protecţia guvernatorului Salman Tasser.

Îndoctrinat până la pierderea raţiunii, individul n-a ezitat însă să treacă la acţiune şi să-l ucidă, în numele "convingerilor sale" fundamentaliste, întrucât guvernatorul dorea modificarea unei legi legată de blasfemie.

Această crimă, scria un ziarist pakistanez, dovedeşte că în ziua de astăzi extremiştii nu mai fac parte în mod obligatoriu din rândurile talibanilor, şi nici nu mai au ca semn distintinctiv barbă şi turban. În prezent extremiştii sunt peste tot şi uneori arată ca toată lumea, adică au un "look" anonim. Şi mai gravă însă este constatarea că până şi forţele destinate să apere ordinea în Pakistan sunt marcate de cangrena extremistă.

În ciuda discursurilor oficiale, în ciuda faptului că Pakistanul este considerat în continuare drept principalul aliat al Occidentului în lupta antiteroristă, în ciuda milioanelor de dolari pe care americanii le oferă Islamabadului, o evidenţă se impune - islamismul, ideologia radicală, penetrează tot mai adânc în societatea pakistaneză.

Observatorii fenomenului nu uită să amintească nici acest fapt paradoxal: că totul a început pe fondul sprijinului militar şi logistic acordat de Statele Unite, dar şi de Arabia Saudită, mujahedinilor afgani care luptau împtriva ocupaţiei sovietice.

Ca un bumerang, acest sprijin acordat la acea oră victimelor se întoarce acum împotriva Occidentului şi a valorilor sale. Tot observatorii avizaţi constată că după căderea talibanilor în Afganistan, zonele tribale pakistaneze au devenit baze solide pentru rebelii islamişti şi organizţia teroristă Al Qaida, iar o parte din puternica armată pakistaneză îi sprijină atât pe extremiştii din Kasmir cât şi pe cei de la frontiera Afganistanului cu Pakistanul.

Îndoctrinarea islamistă radicală în Pakistan avansează şi pe fondul analfabetismului din această ţară: practic 50 la sută din populaţie nu ştie să scrie şi nici să citească, procentul de analfabeţi fiind şi mai mare printre femei mai ales în zonele din nord-vestul ţării, unde doar 10 la sută dintre fete trec prin şcoală. Cum în Pakistan nu există învăţământ gratuit obligatoriu şi general, populaţia săracă îşi trimite copiii la şcolile coranice conduse de extremişti. Nu e de mirare deci că această ţară dispune, în materie de militanţi radicali, de o rezervă umană inepuizabilă.

Oricât de retrograzi ar fi în materie de ideologie, islamiştii radicali se familiarizează repede cu cele mai moderne arme şi instrumente de comunicare. Pe Facebook, în jur de 2000 de pakistanezi îşi declară satisfacţia în legătură cu asasinarea  lui Salman Taseer. Ceea ce dovedeşte că islamismul câştigă teren chiar şi în rândurile unei populaţii ceva mai educate, care are acces la computere şi la internet.

Pe plan internaţional, există şi alte semne că grupurile radicale sunt mai pretutindeni în ofensivă în lumea musulmană. O anumită islamizare latentă a societăţii se simte şi în societatea turcă, în ciuda faptului că Turcia se consideră un stat laic.

Potrivit unui recent sondaj, 43 la sută dintre turci consideră că Statele Unite sunt principalul inamic al Turciei musulmane.  24 la sută dintre turci consideră că inamicul numărul unu al ţării lor ar fi Israelul, şi 3 la sută desemnează Iranul ca principală ameninţare.

Asistăm, oare, la o minare sistematică şi treptată a numeroaselor poduri care există între lumea musulmană şi cea occidentală? Ideea unui şoc între cele două culturi este mai veche. În ultimul timp s-a vorbit mult de persecuţiile pe care le îndură creştinii din ţările arabe şi musulmane, mulţi dintre ei fiind obligaţi la exil. Merită însă semnalată şi reticienţa care creşte în Occident, atât în Statele Unite cât şi în Europa, faţă de musulmani.

Potrivit unor sondaje realizate recent în Franţa şi în Germania, rezultă că 68 la sută dintre francezi şi 75 la sută dintre germani consideră că musulmanii nu sunt bine integraţi în ţările respective, adică în Franţa şi în Germania. Rezultatul acestui sondaj este şi el de natură să ne dea de gândit, nu degeaba ziarul LE MONDE cu data de miercuri îşi deschide ediţia pe această temă.