
Politică
Parisul, bucuros de victoria lui Obama
parisul-bucuros-victoria-lui-obama.jpg

"În numele tuturor francezilor şi al meu personal vă adresez cele mai călduroase felicitări. E un moment important pentru Statele Unite, dar şi pentru restul lumii", se poate citi în comunicatul Palatului Elysée. În opinia lui François Hollande, realegerea lui Obama "este o alegere a unei Americi deschise, solidare, pe deplin angajate pe scena internaţională şi conştiente de sfidările planetei noastre: pace, economie şi mediu înconjurător".
Trebuie spus că premierul socialist, Jean-Marc Ayrault, îşi luase riscul politico-diplomatic de a-şi exprima public sprijinul în favoarea lui Obama încă de acum zece zile, lucru extrem de rar. Primul secretar al Partidului Socialist de guvernământ îşi doreşte de partea sa ca relaţiile dintre Franţa, Europa şi SUA să se intensifice în marile dosare internaţionale precum reglementarea fianţelor mondiale, crearea unei taxe pe tranzacţiile financiare internaţionale, samd.
Centristul François Bayrou vede şi el în realegerea lui Obama "o speranţă pentru toată lumea". Şeful Partidului Conservator din Opoziţie, Jean-François Copé, de asemenea preşedinte al grupului de prieteni Franţa-SUA din Parlament, consideră că "preşedintele Obama aparţine categoriei celor care au marcat, marchează şi vor marca istoria".
Pentru Obama ai "o simpatie naturală"
Alain Juppé, fostul premier conservator al Franţei, spune şi el că liderul de la Casa Albă "e un om inteligent pentru care ai un fel de simpatie naturală". Până şi Marine Le Pen, lidera extremei drepte franceze, s-a evidenţiat trimiţându-i un mesaj de felicitare lui Barack Obama.
Nu numai politicienii francezi salută victoria lui Obama, ci şi mare parte din populaţie îşi dorea acest lucru. Potrivit unui recent sondaj, 78% dintre francezi vroiau victoria lui Obama.
Cum se explică această simpatie a clasei politice franceze, şi nu numai, pentru Barack Obama, ce aşteaptă Parisul în urma acestei realegeri?
O primă remarcă, mai mult ca o glumă, găsită de un jurnalist francez: peste patru ani, când oricum va fi la şomaj după un al doilea şi ultim mandat prezidenţial, Obama ar putea veni în Franţa ca să împace dreapta şi stânga. Aparent, preşedintele american este cea mai eficientă armă contra certurilor dintre cele două tabere politice de aici, cel mai mic numitor comun asupra căruia toată lumea cade de acord. Văzut de la Paris, unde a fost revendicat atât de socialişti, cât şi de conservatori, ne putem întreba în ce partid s-ar înscrie Obama, dacă ar emigra aici.
Dar dacă ar fi câştigat Romney?
Mai serios spus, multă lume din rândul clasei politice franceze se temea că o sosire a lui Mitt Romney la Casa Albă ar fi modificat configuraţia. Pierre Moscovici, ministrul francez al Economiei, unul dintre primii care au reacţionat la realegerea lui Obama, e de părere că "alegerea republicanului ar fi schimbat mult relaţiile bilaterale". În realitate, însă, probabil că nimic nu s-ar fi schimbat radical, pentru simplul motiv că nici unul dintre candidaţii la preşedinţia SUA nu era preocupat de soarta Europei, deci cu atât mai puţin de cea a Franţei. Să nu uităm că în duelul televizat Romney-Obama consacrat politicii externe, numele Europei nu a fost citat decât o singură dată, cât despre cel al Franţei nici n-are rost să amintim că n-a fost niciodată. A existat de altfel în Hexagon o incredibilă mobilizare mediatică pentru acest scrutin: mai multe canale de radio şi televiziune au realizat nu emisiuni speciale, ci duplexuri Paris-SUA de câte o noapte întreagă, dacă nu mai mult.
O acoperire media nemaiîntâlnită deci şi care contrastează cu interesul pe care-l purtau americanii acum şase luni pentru alegerile de aici. Victoria lui François Hollande a făcut obiectul unei mini-ştiri pe mai toate reţelele nord-americane, iar până în ziua alegerilor, 99% dintre americani nici nu cunoşteau numele adversarului lui Nicolas Sarkozy. Revenind însă la interesul pe care-l poartă elita politică din Hexagon pentru Obama, el se explică probabil şi prin faptul că mulţi speră ca realesul preşedinte să se implice mai mult în dosare în care europenii şi deci şi francezii par a fi neputincioşi: de la Siria şi Iran până la dosarul israeliano-palestinian, subiectele sunt numeroase.
În sfârşit, e de remarcat că unii analişti francezi compară deja această victorie a lui Obama cu o a doua înfrângere a lui Nicolas Sarkozy. Pentru a explica eşecul acestuia acum şase luni, dreapta franceză a invocat atunci criza economică. Or, iată că acolo unde fostul şef de stat francez a eşuat, democratul american a reuşit şi asta contrar prezicerii lui Sarkozy din primăvara trecută: "We will win, mister Obama, you and me together". Câteva luni mai târziu, primul rămâne la Casa Albă, cel de-al doilea e de mult pe tuşă, unde riscă să rămână ceva vreme.