Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Piatra lui Sisif, varianta Merkel-Sarkozy

sarkozy-merkel.jpg

Reuters/Philippe Wojazer

Cancelarul german Angela Merkel şi şeful statului francez Nicolas Sarkozy s-au întâlnit luni la Paris pentru a pune la punct un plan franco-german destinat să salveze zona euro. Un plan care le va fi prezentat, joi, partenerilor europeni ai Franţei şi ai Germaniei. Parisul şi Berlinul au obiective comune dar nu se înţeleg întotdeauna la nivelul mijloacelor, constată Matei Vişniec.

După dejunul de lucru de la Palatul Elysée, cei doi lideri au făcut mai multe declaraţii destinate (pentru a câta oară?) să liniştească pieţele financiare, bursele, băncile, diversele instituţii internaţionale precum şi partenrii internaţionali ai zonei euro şi ai Uniunii Europene.

Cum unul din principalele subiecte pe ordinea de zi era modificarea tratatelor europene, Parisul şi Berlinul şi-au exprimat speranţa că până în luna martie anul viitor cei 17 membri ai zonei euro vor proceda la necesara reformă, deşi ar fi de dorit ca toate cele 27 de ţări membre ale Uniunii Europene să o adopte.

Franţa şi Germania mai doresc instaurarea unei "reguli de aur" europene în vederea revenirii la echilibrul bugetar. Iar în fiecare ţară Curtea de Conturi ar urma să poată verifica acest imperativ de disciplină bugetară. Iar în privinţa deciziilor în interiorul zonei euro, ele ar urma să fie luate după principiul majorităţii şi nu al unanimităţii.

Imediat după conferinţa de presă a celor doi moneda unică europeană euro a crescut în raport cu dolarul, ceea ce nu este însă în mod automat un semn foarte bun, pentru că exporturile europene au de suferit din cauza acestei creşteri.

Multă lume observă în Europa că tandemul franco-german nu este întotdeauna foarte operaţional deşi se consideră principala sursă de inspiraţie a Uniunii Europene, principalul ei furnizor de iniţiative şi de energie.

Parisul şi Berlinul comunică tot timpul, discuţiile la înalt nivel sunt frecvente, conferinţele de presă comune au devenit un ritual mediatic, dar cele două "locomotive" ale Uniunii Europene nu trag întotdeauna acest mare convoi în aceeaşi direcţie.

Germania este obsedată în special de rigoare bugetară, Franţa este obsedată de conservarea suveranităţii. Pentru doamna Merkel, Comisia Europeană ar trebui să fie un super-jandarm care să valideze bugetele naţionale. Pentru domnul Sarkozy, Banca Centrală Europeană ar trebui să fie un super-pompier care să ajute ţările în dificultate cumpărându-le datoria publică.

Spectacolul acestor negocieri dificile dintre Paris şi Berlin nu este tocmai agreat de ceilalţi europeni. Când Franţa şi Germania discută despre viitorul Europei practic aceasta stă cu sufletul la gură şi aşteaptă să i se indice viitoarea direcţie, spun în culise mulţi politicieni care nu sunt nici francezi şi nici germani.

Într-o analiză publicată de agenţia France Presse un comentator se arăta astăzi excedat de atâtea "summit"-uri franco-germane, toate "cruciale" şi toate purtând pecetea "ultimei şanse".

Cum Europa nu mişcă în timp ce Parisul şi Berlinul discută, nici restul lumii nu ştie cum să se raporteze faţă de acest continent bogat şi bolnav. Iată deci cum pe umerii cancelarei Angela Merkel şi ai preşedintelui Nicolas Sarkozy apasă într-un fel sau altul o teribilă povară, un fel de piatră a lui Sisif. La fel ca acest erou mitologic (inventat de greci, în paranteză fie spus), la fel ca acest erou grec deci, doamna Merkel şi domnul Sarkozy împing piatra până pe vârful muntelui.

Şi chiar în momentul când au impresia că orizontul se degajează intervine câte o nouă problemă, câte o nouă neînţelegere, câte un nou obstacol şi totul trebuie reluat de la zero. Aceasta este percepţia multor observatori din afara continentului european care nu înţeleg unde sunt rezultatele atâtor discuţii de la izbucnirea crizei greceşti în special şi a celei legate de datoria publică în general.

În prezent, speranţa este legată de modificarea tratatelor europene. Iată noua formulă magică a zilei: dacă modificăm tratatele va putea fi modificat şi rolul băncii centrale europene, se vor putea emite euro-obligaţiuni, se vor pune bazele unui federalism şi deci a vom avea un embrion de Europă bugetară.

Iată scenariul pe care îl construiesc cu migală Angela Merkel şi Nicolas Sarkozy, în condiţii dificile de lucru, de altfel.

Cei doi nu se simpatizează prea mult, dar surâd de ochii lumii, pieţele financiare stau cun ochii pe ei, liderii mondiali exercită şi ei presiuni asupra lor iar fiecare dintre ei se află într-un context electoral dificil. Iar mai nou, stânga franceză îi reproşează lui Nicolas Sarkozy că se lasă dominat de Berlin, că aceptă un fel de "diktat" din partea Germaniei.

Şeful statului francez a ţinut însă să pună lucrurile la punct în acestă privinţă. "Nu se pune problema ca Germania să câştige în faţa Franţei sau ca Franţa să câştige în faţa Germaniei, ci ca euro şi Europa să fie întărite" a precizat Nicolas Sarkozy.

El a mai subliniat că întărirea unităţii dintre Germania şi Franţa este o opţiune strategică, istorică, şi că viitorul şi pacea depind de convergenţa de vederi dintre Paris şi Berlin.

"Între ţările noastre au avut loc timp de 70 de ani confruntări sângeroase, acum însă fiecare trebuie să-l înţeleagă pe celălalt, trebuie să ne acceptăm reciproc diferenţele şi să creem condiţiile unui compromis"  a mai spus Nicolas Sarkozy.