Pogromul de la Iaşi, amintiri cutremurătoare

Corespondentul RFI la Iaşi, Violeta Cincu

E înalt şi alb la păr. Ridurile adânci sunt şanţuri pentru ploaia măruntă. E îmbrăcat în steagul Israelului. Povesteşte:"Eu sunt ghidul grupului din Israel şi pe mine stă steagul Israelului şi sunt în faţa sinagogii, în oraşul în care m-am născut şi ne-au dus la chestură.

Eram un copil de 5 ani şi tata m-a luat pe umăr. Şi nemţii, fie românii, au început să tragă. Am scăpat cu ajutorul lui Dumnezeu şi în anii '60 am plecat în Israel. Şi am învăţat să fiu ghid de turişti. De trei, patru ori pe ani aduc turişti să le arăt istoria evreilor. A rămas traumă adâncă. Eram obligat să merg cu steaua evreiască.Pe uşa au scris Gărzile de Fuier Iud, Jidan".
 

Sinagoga din Iaşi

28 iunie.ora 9 dimineaţa. Plouă mărunt. Din autocarele care au blocat practic centrul Iaşului, zeci de autocare, evreii, mulţi dintre ei vârstnici, coboară cu greu. Unii, din ce în ce mai puţini, sunt supravieţuitori ai pogromului de la Iaşi. Sunt însoţiţi de nepoţi. Vorbesc în idis. Alţii poartă steaua lui David pe piept. Ploaia măruntă...îşi amintesc de căldura din trenurile morţii. Îşi strâng mâinile. Se mângâie pe braţ. Sinagoga din Iaşi e cea mai veche. În jurul Obeliscului spaţiul dispare.

Obeliscul, în memoria victimelor pogromului de la Iaşi. Oficialităţile îşi rostesc discursurile. Cu întârziere. Pânza alba cade greu. Următoarea oprire: clădirea fostei chesturi. La peste 80 de ani, bătrânul evreu Dron se face palid, apucă de braţ un tânăr şi îi spune:  Fotografia pe care o vezi la muzeu cu oameni care stau jos spune numai 10 la sută.

Când am ieşit dimineaţă la 6, în ziua de 30 iunie din această sală, aici lângă zid stăteau cadavrele puse unul lângă altul ca sacii de nisip. Şi de aici ne-am îndreptat spre gară. Şi am intrat în vagoane, nu vagoane lit, ci vagoane de animale cu suprafaţă de 24 de metru, am intrat între 120 şi 140 de inşi.

Ni s-au închis uşile si ferestrele. Şi de la 7 până la 5 după masă am fost în aceste vagoane fără aer.....am intrat 1004 şi am ieşit 826, în aceste vagoane oamenii înnebuniseră, din lipsă de aer au ajuns în aşa o stare încât unii şi-au băut şi urina celuilalt când s-au deschis vagoanele la Podu Iloae era vreme de  ploaie şi era o baltă cu mâl. Din cauza lipsei de apă, mulţi oameni au mers să bea apă cu mâl şi au murit. Aceasta este scurta istorie a trenului Iaşi-Podu Iloae în mai puţin de 5 ore".

Pogromul din Iaşi a fost declanşat în 29 iunie 1941, ca urmare a ordinelor date de regimul Antonescu.

La violenţe au participat militari, politişti şi jandarmi români, soldaţi germani, legionari şi populaţie civilă din Iaşi. Populaţia evreiască masculină a fost masată la clădirea Chesturii, ori cu forţa, ori atrasă cu pretextul că va primi permis de "liber".

Primele mii de victime au căzut la poartă şi în curtea Chesturii, lovite în cap cu arma sau bâta, ori împuşcate.

Peste noapte, cei rămaşi în viaţă au fost îmbarcaţi în două trenuri de vite, rămase în memorie ca "trenurile morţii". Mărturiile consemnate după deschiderea arhivelor prezintă atât calvarul prin care au trecut evreii în timpul pogromului dar şi romanii ucişi sau deportaţi pentru că au încercat să salveze vieţi.

Preşedinta filialei locale Roman a Crucii Roşii, Viorica Agarici a auzit gemetele evreilor din trenurile morţii. Oamenii au primit apă şi alimente.
Oficialităţile locale şi-au cerut scuze pentru evenimentele de acum 70 de ani. În faţa sinagogii s-a cântat imnul Israelului.