Posibile scenarii: Iranul şi interdicţia de petrol

posibile-scenarii-iranul-interdictia-petrol.jpg

Ce efecte va avea embargoul UE asupra petrolului iranian?

Interdicţia importurilor de ţiţei din Iran este o sancţiune îndelung discutată la nivel european şi internaţional. Un embargo ar reprezinta ultima şi cea mai serioasă măsură care ar putea împiedica escaladarea conflictului diplomatic într-unul militar. Care vor fi însă efectele reale ale unei interdicţii pe contractele petroliere ale Teheranului?

Conform discuţiilor anterioare la nivel de miniştri de Externe, sancţiunile ar trebui să intre în vigoare imediat. Pentru contractele petroliere aflate deja în derulare, termenul de încetare a acestora ar urma să fie stabilit pentru 1 iulie. UE vrea să arate că este hotărâtă să menţină această poziţie, până când Iranul se va conforma cu cerinţele AIEA şi ale comunităţii internaţionale privind transparentizarea programului său atomic.

Mişcarea vine după ce Trezoreria SUA a impus sancţiuni Băncii Centrale Iraniene, având în vedere că importurile americane de petrol iranian sunt interzise de ani buni încoace. Aşadar, UE vrea să lovească Iranul unde-l doare mai tare. 60% din veniturile Teheranului provin din exportul de petrol. UE furnizează, în prezent, 17% din aceste venituri.

Poziţia europeană nu este însă unitară în această chestiune. Deşi toate statele sunt de acord cu necesitatea unor sancţiuni mai dure pentru a evita un conflict militar, unele dintre ele acuză dificultăţi economice posibile în urma unei interdicţii de import. Grecia, de exemplu, argumentează că este într-o poziţie vulnerabilă, din cauza condiţiilor de plată extrem de favorabile pe care le are cu Iranul. Într-o situaţie asemănătoare sunt Italia şi Spania. Ţările şi-au manifestat îngrijorările, dar în contextul în care tocmai ele sunt percepute drept leagănul crizei din zona euro, în plan politic au foarte puţine de spus.

 

Efectul advers

 

În ciuda argumentului că embargoul petrolier ar fi ultima şansă de evitare a unui război cu Iranul, din cauza programului nuclear, ţările UE acceptă că această interdicţie ar putea avea efecte nedorite pe plan mondial. Cea mai mare temere este aceea de creştere bruscă a preţului la ţiţei. Deja, bursele reacţionează sensibil la această posibilitate. Săptămâna trecută, preţul unui baril de petrol a crescut odată cu anunţul că SUA a decis să sancţioneze o serie de firme din China, Singapore şi Emiratele Arabe Unite, pentru legături cu sectorul petrolier iranian, materializate în afaceri americane.

În condiţiile în care Iranul a compensat deja demult pierderea de pe piaţa americană, există scenarii în care Teheranul ar putea compensa şi ponderea de 17% din exporturi deţinută de UE. În acest caz, o creştere de preţ ar fi în avantajul regimului islamist.

 

Reţinerile internaţionale

 

Pe plan mondial există mai multe state care, din diferite considerente, nu ar fi de acord cu impunerea unui embargo petrolier. Rusia a blocat deja de patru ori adoptarea de sancţiuni mai dure la adresa Iranului în Consiliul de Securitate al ONU. Poziţia Moscovei este că sancţiunile ar fi percepute drept o tentativă de schimbare a regimului de la Teheran şi că acestea ar submina eforturile de rezolvare paşnică a diferendului nuclear.

Din China (a doua economie a lumii) nu a venit până în prezent niciun semnal care să indice o ruptură în relaţiile Beijing-Teheran, nici după vizita şefului Trezoreriei Federale, care a încercat să obţină măcar o reducere graduală a importurilor de petrol iranian în Republica Populară. China contribuie cu 20% la vânzările iraniene de petrol. Din punct de vedere politic, regimul comunist a arătat în contextul Primăverii Arabe că nu este adeptul schimbării. În context economic, China nu a fost niciodată mai dependentă de petrolul importat, având în vedere cererea uriaşă internă, generată de creşteri economice spectaculoase.

India este al doilea importator de petrol iranian în Asia şi spre deosebire de China, are relaţii mult mai cordiale cu Washingtonul. În această chestiune însă probabil că ţara va urma cursul trasat de Beijing. India are şi ea o cerere internă semnificativă şi un ritm constant de creştere economică. Preţul contează aşadar foarte mult, mai ales în aceste cantităţi.

Japonia şi Coreea de Sud au precizat că resping un embargo total, dar că sunt de acord, în urma unor analize, să propună o reducere graduală a importurilor de petrol iranian. Coreea de Sud acceptă din punct de vedere politic direcţia dictată de SUA în majoritatea chestiunilor internaţionale, în schimbul protecţiei militare oferite de Washington. Japonia are un context energetic dificil după dezastrul nuclear de anul trecut. Închiderile de centrale atomice au provocat o trecere rapidă la producţia de energie din hidrocarburi, aşa încât realitatea economică va tinde să surclaseze relaţiile politice cu America şi UE.