Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Presa franceză pusă la zid

În Franţa, partidul la putere, Uniunea pentru o Mişcare Populară (UMP), a lansat în ultimele zile, prin vocea unora dintre liderii săi, o serie de critici acerbe la adresa mediilor de informare. Potrivit purtătorului de cuvânt al formaţiunii, canalele media ar vrea să-l destabilizeze pe preşedinte. Cu alte cuvinte, puterea este supărată pe presă.

În Franţa, partidul la putere, Uniunea pentru o Mişcare Populară (UMP), a lansat în ultimele zile, prin vocea unora dintre liderii săi, o serie de critici acerbe la adresa mediilor de informare. Potrivit purtătorului de cuvânt al formaţiunii, canalele media ar vrea să-l destabilizeze pe preşedinte. Cu alte cuvinte, puterea este supărată pe presă.

Relaţiile puterii cu presa nu sunt niciodată simple, nici măcar în marile democraţii unde libertatea presei este garantată prin tradiţie şi prin lege. Şi de altfel, Nicolas Sarkozy nu este singurul şef de stat care îşi exprimă nemulţumirea în legătură cu presa. Nu se consideră, în Italia, Silvio Berlusconi, o victimă a mediilor de informare, deşi el le-a cumpărat aproape pe toate, cu mici excepţii precum ziarul La Reppublica?

Ce se întâmplă în Franţa este însă diferit.

În perioada campaniei electorale Nicolas Sarkozy a fost teribil criticat de o parte a presei, dar imediat după victoria sa a urmat... perioada de graţie, cum i se mai spune. Altfel spus presa şi-a întrerupt atacurile pentru a-i permite de fapt preşedintelui să acţioneze şi să poată fi deci judecat după fapte. Când revistele săptămânale îi dedicau numere întregi, cu titlul de genul "De ce Nicolas Sarkozy îi fascinează pe francezi", şeful statului nu avea nimic de spus şi nici partidul său împotriva presei.

Acum, însă, când Nicolas Sarkozy a ajuns la jumătatea mandatului său, când perioada de graţie sau de clemenţă mediatică a trecut, când rezultatele reformelor sale nu sunt tocmai evidente şi când mai apare şi afacerea de nepotism care îl are în centru pe fiul preşedintelui Jean. Polemica în jurul promovării lui Jean Sarkozy într-un post de mare răspundere, a fost oarecum picătura care a umplut paharul.

Cum între timp însă un candidat al dreptei a câştigat un loc deputat în contextul unor alegeri regionale, partidul la putere s-a văzut imediat în posesia unui puternic argument pentru a contra-ataca: vedeţi, spune dreapta, alegătorii nu ne sancţionează, doar presa are ceva cu preşedintele ieşit din rândurile dreptei... De unde concluzia trasă imediat: există o ruptură între opinia publică şi mediile de informare.

Şi mai interesantă este însă poziţia purtătorului de cuvânt al UMP-ului, partidul de guvernământ: în Franţa, spune el, opoziţia nu-şi mai îndeplineşte misiunea iar mediile de informare au înlocuit opoziţia. Iar această lume "politico-mediatică" nu ar face altceva decât să caute în fiecare dimineaţă un subiect pentru a-l destabiliza, chiar distruge pe preşedinte. Deci ne-am afla în faţa unui "linşaj mediatic".

Din punctul de vedere al ziariştilor şi al comentatorilor politici, acest atac împotriva presei pune de fapt în lumină slăbiciunile puterii. Un specialist în sociologia mediilor de informare, Eric Maigret, afirmă că atunci când lucrurile nu merg prea bine pentru oamenii aflaţi la putere, ei se dau victime sau transformă presa în ţap ispăşitor.

În general, agenda politică emană din sfera puterii, ea este cea care impune subiectele şi dezbaterile la zi. Când presa îşi impune ea subiectele criticând anomaliile puterii, aceasta din urmă simte că pierde teren şi atunci... contra-atacă.

În ultimii ani, însă, pe lângă presă, şi internetul a devenit un forum şi un spaţiu vast de dezbateri. Iar afacerea de nepotism legată de promovarea lui Jean Sarkozy a fost, întâi şi întâi, semnalată pe internet, pe diverse bloguri şi forumuri de discuţii.

Iar acest al doilea spaţiu de libertate, vast şi popular, nu poate fi intimidat de putere, chiar dacă marile medii de informare sunt din când în când urecheate, chemate la ordine şi invitate să ia poziţia de drepţi. Să nu uităm, în paranteză fie spus, cà multe dintre aceste ziare, reviste si canale de televiziune care creeazà de fapt opinie sunt... proprietea marilor patroni.

Opoziţia intervine

Între timp polemica ia proporţii, opoziţia intră şi ea în joc. Lidera socialiştilor, Martine Aubry spunea, citez: "Ia te uită, ce metodă de guvernare, în loc să privească realităţile ţării, Nicolas Sarkozy pune în cauză mediile de informare".

Şi coincidenţă sau nu. Chiar marţi a fost dat publicităţii un raport pe tema libertăţii presei în Europa, realizat de organizaţia Reporteri fără Frontiere. Iar din raport rezultă că libertatea presei în Europa cam lasă de dorit. În această ierarhie, a presei libere, Franţa a pierdut deja patru puncte anul trecut, şi pierde opt puncte anul acesta, fiind plasată deci pe locul 43. Uluitor, pentru ţara care, prin excelenţă este considerată cea a drepturilor omului.