Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Preşedinţia cipriotă a UE – probleme prea mari pentru un stat atât de mic

cipru.jpg

Preşedinţia cipriotă a UE – probleme prea mari pentru un stat atât de mic

Preşedinţia cipriotă a Uniunii Europene are toate ingredientele pentru a părea una suprarealistă. În plină criză el însuşi şi monitorizat de instituţiile financiare internaţionale, Ciprul va organiza negocierilor pentru viitorul buget european. Preşedinţia coincide şi cu campania pentru alegerile prezidenţiale. În plus, Turcia ameninţă că va boicota discuţiile cu europenii în timpul preşedinţiei cipriote.

Ciprul, statul care va prezida Uniunea Europeană timp de şase luni, are ceva mai mult de un milion de locuitori şi înseamnă 0,2% din economia zonei euro. Are ultima capitală din lume divizată, iar armata turcă e prezentă pe insulă de aproape 40 de ani. Capitala sa, Nicosia, străbătută pe mijloc de garduri şi sârmă ghimpată, e mai aproape de Siria şi Egipt decât de Atena, nemaivorbind de Bruxelles, de care o despart 3.000 de kilometri.

Ciprul, care a aderat în 2004, trebuie să gestioneze şi să ducă mai departe subiecte dificile pentru Europa: bugetul pentru 2014-2020, politica maritimă, dreptul de azil. Va organiza nu mai puţin de 15 consilii de miniştri şi 200 de reuniuni, în condiţiile în care foarte curând la Nicosia vor ajunge experţii troicăi. Reprezentanţii Uniunii Europene, Băncii Centrale Europene şi FMI vor evalua nevoia de recapitalizare a băncilor cipriote şi vor prescrie tăierile de buget necesare.

Măsurile vor fi oricum prost primite de ciprioţi, iar în contextul în care peste opt luni în ţară vor avea loc alegeri prezidenţiale, partidul la putere are toate şansele să piardă.

Dacă Dimitris Christofias, preşedintele comunist ales în 2008 alege să nu mai candideze, oricum guvernul său va încerca să minimizeze impactul condiţiilor dictatede Bruxelles, în timp ce prezidează peste cei 27 de membri UE. Un gest schizofrenic, notează “Le Figaro”. 

Şi nu sunt singurele probleme. Tabloul e completat de problemă divizării insulei. O treime din insulă se află sub controlul armatei turce, după intervenţia militară din 1974. Invazia turcă a venit atunci ca răspuns la lovitura de stat a naţionaliştilor greci care şi-ar fi dorit anexarea insulei.

Într-o altă parte de insulă, se află şi o bază militară britanică. Capitala Nicosia e străbătută de un zid şi sârmă ghimpată – “ultimul zid al Europei” – şi exact acela e linia care separă partea cipriotă grecească de cea turcească. Sau “Reblica Turcă a Ciprului de Nord”, stat recunoscut doar de Turcia. În schimb, Turcia nu recunoaşte statul Cipru, deci practic nu recunoaşte un membru al Uniunii.

Discuţii pe marginea reunificării insulei au loc de zeci de ani, dar când în sfârşit, s-a ajuns la proba adevărului, încercările au eşuat. Mai exact, la referendumul pentru reunificare organizat chiar înainte de aderarea Ciprului, când ciproţii greci au spus “nu” reunificării. Drept pentru care Ciprul a intrat ca stat divizat în Uniunea Europeană. De atunci, negocierile pentru reunificare bat pasul pe loc, cu tot cu ajutorul ONU şi al Uniunii Europene.

Motivul oficial: lipsa unui acord pe marginea retrocedării terenurilor celor care au fost nevoiţi să se refugieze de partea cealaltă a insulei, în funcţie de etnia căreia îi aparţineau: turcă sau greacă. Problema este că această rană încă deschisă a Europei are consecinţe şi asupra altor probleme.

De pildă, asupra discuţiilor oficiale de aderare dintre Uniunea Europeană  şi Turcia, care este condiţionată, ca stat garant, de rezolvarea acestei probleme.

Din 2005, Turcia a deschis doar 13 capitole de negociere şi a finalizat unul singur: ştiinţă şi cercetare. Din 2010, nu a mai fost deschis niciun capitol. 18 capitole sunt îngheţate: opt de către Uniunea Europeană, din cauza refuzului Turciei de la permite navelor cipriote să folosească porturile turceşti. Alte zece capitole au fost blocate de administraţia cipriotă şi cea franceză.

Totuşi, guvernul cipriot susţine că nu va utiliza preşedinţia europeană pentru a pune “chestiunea cipriotă” pe tapet. Cel puţin nu oficial. “Ar fi primit rău”, argumentează Andreas Mavroyannis, ministrul cipriot al Afacerilor Europene. Ciprul speră să demonstreze că e un stat european serios şi să obţină sprijin după aceea pentru “dosarul cipriot”.

Turcia nu este însă de aceeaşi părere. Ankara a ameninţat că va îngheţa toate discuţiile cu preşedinţia Uniunii cât timp ea e deţinută de Cipru. Atât Ciprul de Nord, cât şi Turcia, dar şi ONU, care mediază sunt sătule de situaţie. Atât Ankara, cât şi protejata sa sunt pregătite să treacă la planul B – cel mai probabil să ceară recunoaşterea Ciprului de Nord la ONU.