Prezidenţiale franceze: războiul psihologic

"Campania este mediocră şi mă plictiseşte", scrie filozoful Luc Ferry în Le Figaro. “Campania în vederea prezidenţialelor nu le place francezilor”, scrie editorialistul Alain Duhamel în cotidianul Libération. Pe fondul acestor afirmaţii care ţin de captarea atmosferei generale, nici Nicolas Sarkozy şi nici François Hollande nu sunt însă inactivi. Dimpotrivă, ei au trecut la o fază ofensivă pe terenul ideilor, al programelor şi al cifrelor.

Miercuri, socialistul François Hollande şi-a prezentat “foaia de parcurs” pentru primul său an în calitate de preşedinte în fruntea Franţei, dacă este ales… Iar Nicolas Sarkozy şi-a prezentat joi, 5 aprilie, în cadrul unei conferinţe de presă, programul politic, însoţit de crifre concrete. El le mai trimite francezilor o scrisoare deschisă în care se explică, reaminteşte care sunt “valorile sale” şi îşi expune viziunea sa în privinţa Franţei.

În ciuda faptului că sondajele îl dau în continuare câştigător pe François Hollande în turul al doilea al prezidenţialelor, numeroase articole din presă pun accentul pe dinamica bună în care se înscrie Nicolas Sarkozy. Revista L’Express publică pe copertă, în numărul ei de săptămâna aceasta, un portret al lui François Hollande, afişând o expresie îngrijorată şi următorul titlu, care nu este în nici un caz inocent: “Va pierde el?”. Ziarul Le Monde îşi deschide ediţia cu un articol pe tema alegătorilor centrişti şi a celor care sunt simpatizanţi ai extremei drepte, dar care tind să i se alăture lui Nicolas Sarkozy.

În ziarul Le Figaro, scriitorul Jean d’Ormesson, cunoscut şi tradus şi în România, nu-şi ascunde sprijinul faţă de Nicolas Sarkozy şi arată că francezii, înainte de a vota pentru unul sau altul dintre candidaţi, trebuie să-şi răspundă următoarelor întrebări:

-         cine le inspiră mai multă încredere şi va fi capabil să-i protejeze mai bine?

-         cine va fi capabil să redreseze economia?

-         cine va fi mai bine ascultat în Europa şi în lume?

În ziarul Libération, filozoful André Glucksmann, care în 2007 a votat pentru Nicolas Sarkozy, explică însă că în prezent, din cauza unor motive precise, este dezamăgit de acesta. “Am abandonat speranţa într-o autocritică a lui Nicolas Sarkozy înainte de sfârşitul campaniei”, scrie Glucksmann, care-i repoşează printre altele preşedintelui-candidat politica la adresa romilor şi în privinţa imigraţiei în general. “Este imoral să-i ataci pe cei mai defavorizaţi, aceasta ţine de un calcul electoral discutabil”, explică André Glucksmann.

Putem spune în acest context, cum deduc de altfel mulţi observatori, că partida este departe de a fi jucată în Franţa. Până în ultima clipă vor exista indecişi, care îşi vor da votul mai degrabă pe baza unor criterii psihologice decât din entuziasm pentru unul sau altul dintre programele politice ale celor doi principali candidaţi. Din acest motiv, editorialistul Alain Duhamel spune că războiul electoral din anul de graţie 2012 este unul psihologic. În absenţa unor programe convingătoare şi a unor candidaţi cu adevărat fascinanţi, francezii s-au transformat “în 65 de milioane de psihologi amatori”, scrie Alain Duhamel. Ei disecă deci la infinit “fiecare trăsătură de caracter a lui François Hollande şi a lui Nicolas Sarkozy, în loc să confrunte strategiile celor doi de ieşire din criză”.