Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Prezidenţialele din Franţa, sub ameninţarea agenţiilor de rating

agentiile-rating-precum-sabia-lui-damocles-foto-reuters.jpg

Agenţiile de rating, nişte săbii ale lui Damocles. Foto: Reuters

Agenţiile de rating provoacă noi angoase într-o Europă care face tot posibilul să iasă din criza bugetară şi de a-şi salva moneda unică. Ratingul Spaniei a fost scăzut cu două puncte, iar Franţa se află sub supraveghere, riscând o degradare a notei sale maxime peste trei luni, dacă nu-şi ameliorează finanţele. Pe fond electoral, agenţiile de rating se invită de fapt în mod inevitabil la alegerile prezidenţiale franceze.

Este pentru prima dată în istoria Franţei că agenţiile de rating se invită atât de evident, cu atâta brutalitate în dezbaterea electorală. În urmă cu câţiva ani, publicul larg nici nu ştia că aceste agenţii există. La precedentele alegeri prezidenţiale din 2007, absolut nici unul dintre candidaţii care şi-au expus programul şi au intrat în dezbatere n-au introdus în vocabularul lor termeni precum „Moody’s”, „Fitch” sau „Standard and Poor’s”. Este adevărat însă şi faptul că, în urmă cu cinci ani, maşina economică mondială funcţiona bine şi nici un fel de plan de austeritate nu se anunţa la orizont.

Alegerile prezidenţiale de anul viitor sunt însă deja puse în Franţa sub semnul acestor săbii ale lui Damocles, care sunt agenţiile de rating. Ele funcţionează ca nişte sperietori, iar mesajul lor adresat întregii clase politice este clar: dacă nu vă asanaţi finanţele, dacă nu respectaţi regulile de rigoare bugetară, vă scădem nota şi veţi fi confruntaţi cu un adevărat dezastru.

În faţa acestei presiuni a agenţiilor de rating, care este de fapt pur tehnică, fără nici o urmă de ideologie, nici un candidat nu-şi poate permite să rămână zen. Nimeni nu le poate ignora. Chiar dacă socialistul François Hollande, de exemplu, vrea să-i facă din nou pe francezi să viseze, chiar dacă el vrea să reintroducă puţina utopie în programul său prezidenţial, elanurile sale riscă să se izbească violent de agenţiile de rating care s-au pus deja în faţa sa ca un zid.

Într-un moment în care dreapta franceză tocmai şi-a lansat ofensiva împotriva candidatului unic al socialiştilor, ca din întâmplare, avertismentul adresat Franţei de Agenţia Moody’s îl favorizează pe Nicolas Sarkozy. marţi, dreapta franceză, adunată în conclav pentru a analiza punct cu punct programul socialist, a ajuns la concluzia că acesta este mai mult decât dezastruos, că riscă să dubleze datoria publică a Franţei. Ori, într-un moment când Agenţia Moody’s se răsteşte, cu delicateţea care-i este proprie, la francezi, partidul prezidenţial poate spune electoratului: noi suntem singurii gestionari serioşi ai ţării, pentru a ieşi din criză, votaţi cu noi!

Avertismentul agenţiei Moody’s intervine şi într-un moment în care guvernul îşi prezintă noul buget care prevede de fapt pentru francezi noi cure de austeritate. Încă o coincidenţă de natură să-i convina dreptei, am putea spune. Pentru că puterea are acum şi acest argument pentru a proceda la noi reduceri bugetare: suntem obligaţi să o facem, pentru că altfel ni se scade nota şi va fi mult mai grav.

Guvernul de la Madrid reacţionează miercuri cu nedumerire şi cu o oarecare amărăciune la decizia agenţiei Moody’s de a sancţiona din nou nota Spaniei, pentru a treia oară în numai două săptămâni. Şi asta în condiţiile în care Spania a fost un elev extrem de conştiincios în ultimul timp: a adoptat măsuri de austeritate, şi-a redus deficitul, ba a procedat chiar şi la o modificare constituţionala pentru a include în legea fundamentala a ţării aşa-zisa regulă de aur, altfel spus obligativitatea oricărui guvern de a respecta echilibrul bugetar.

Cum de au rămas deci agenţiile de rating insensibile la toate aceste eforturi? Mister... Misterioasă rămâne severitatea cu care Moody’s distribuie note proaste şi în contextul în care weekend-ul acesta, Uniunea Europeană îşi dă întâlnire la cel mai înalt nivel pentru a lua noi măsuri în vederea ieşirii din criză.

Adevărul este însă că scepticismul agenţiilor de rating se vede alimentat de cacofonia cu care pregătesc liderii europeni reuniunea la vârf de la sfârşitul acestei săptămâni, precum şi reuniunea G20 de pe 3 şi 4 noiembrie de la Cannes. În general, europenii reuşesc să ajungă la o poziţie comună abia în ultima clipă, perioadele preparative fiind de fapt dezastruoase pentru imaginea Uniunii Europene şi a mecanismului ei de funcţionare.

Din nou, Franţa şi Germania au fost în dezacord în privinţa pierderilor pe care ar trebui să le asume băncile în contextul crizei greceşti. În mod indirect, agenţiile de notaţie nu sancţionează doar gestiunea deficitară a finanţelor publice din unele ţări, ci şi incapacitatea Europei de a-şi crea o guvernanţă economică, de a-şi asuma deci o mai mare integrare politică.

Matei Vişniec, despre rolul agenţiilor de rating în dezbaterea electorală a Franţei