Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Principele Radu: Ceauşismul bântuie enorm lumea cârmuirii româneşti

principele-radu-ceausismul-bantuie-enorm-lumea-carmuirii-romanesti.jpg

Alteţa Sa Regală Principele Radu al României

România este probabil "una dintre puţinele ţări care au făcut harcea-parcea din toate simbolurile statale". În plus, ţara se află "într-o stare de inconsistenţă instituţională mai gravă decât oricând". O spune într-un interviu la RFI Alteţa Sa Regală Principele Radu al României. El vorbeşte despre "grave abateri de la constituţionalism, care sunt vizibile flagrant în ultimii 20 de ani în ţară, dar mai ales în ultimii ani".

Reporter: Românii se pregătesc să sărbătorească Ziua Naţională, pe 1 decembrie, într-un climat social, politic şi economic extrem de încordat. România încă nu a ieşit din criza economică, scena politică este marcată de numeroase conflicte, iar dezechilibrele sociale sunt din ce în ce mai profunde. Credeţi că Ziua Naţională îi găseşte pe români mai uniţi sau dimpotrivă, mai divizaţi ca oricând ?

Alteţa Sa Regală Principele Radu al României

AscultăDownload

Principele Radu: O dată pe an, fiecare dintre noi ne sărbătorim ziua de naştere şi acea zi ne găseşte uneori dezuniţi, alteori bolnavi, uneori obosiţi, alteori plini de speranţă. De aceea, cred că ziua naţională, aşa cum 1 decembrie nu este, ar trebui să fie ziua de naştere a naţiunii române, a statului român, aşa cum în cea mai mare parte a statelor moderne ale lumii se întâmplă. Or această zi nu este 1 decembrie, această zi este 10 mai.

 

 

Ce se întâmplă cu o naţiune care are o perioadă de dezechilibru, de criză, de lipsă de regăsire de sine, de lipsă de identitate, de lipsă de speranţă, de lipsă de respectabilitate, atunci are nevoie de o zi naţională care să-i ofere confort identitar, psihologic, sufletesc, care să-i ofere o garanţie a ceva. Or din păcate, această glorioasă zi a Unirii Mari-pentru că e probabil cel mai mare deziderat pe care ţările române l-au avut de-a lungul istoriei lor-nu oferă. Pentru că anii în care un stat, o naţiune îşi adaugă la sine teritoriu sau îl pierde nu sunt zile relevante pentru Ziua Naţională. De exemplu, dacă un cinic ar privi mai atent această zi, v-ar spune că n-am avea de ce să o sărbătorim, pentru că între timp am pierdut o parte din ce am câştigat atunci. Basarabia nu este la România, nu este nici un motiv de sărbătoare, de bucurie, în continuare suntem cu o parte din ţară ciuntită. La fel, cine spune că unirea Moldovei cu Ţara Românească nu a fost un moment care a pus bazele statului român modern de astăzi? Cine poate să ne spună că acea zi nu este şi ea tot atât de importantă?

 

Adevărata zi naţională: 10 mai

 

Rep.: De ce ar trebui să-şi iubească românii ţara? Cei mai mulţi văd salariile mici, şomajul, corupţia. Care sunt valorile care ar trebui să-i unească pe români măcar o zi pe an, adică de 1 decembrie?

Principele Radu: Exact aceleaşi care-i reunesc pe ei acasă. De ce trebuie să-ţi iubeşti copilul, de ce trebuie să-ţi iubeşti soţia, de ce trebuie să-ţi iubeşti şi să-ţi respecţi părinţii, chiar dacă ei greşesc? Pentru că aşa e omeneşte. Naţiunea e foarte simplu de înţeles, este pur şi simplu o fiinţă cu mai multe minţi şi suflete. Văd România, nu e nici o metaforă aici, ca pe o fiinţă cu 22 de milioane de oameni, cărora le e frică dimineaţa, le e frig iarna, le e cald vara, au nevoie de apă în fiecare zi. Nu e nici o mare scofală aici, iar ei au nevoie să-şi sărbătorească o dată pe an ziua lor de naştere şi această zi de naştere este ziua în care România a devenit independentă. De altfel, să ştiţi că are foarte puţin şi foarte mult de-a face Coroana în această ecuaţie. Cei care s-au grăbit să împingă în faţă imnul "Deşteaptă-te, române!" şi ziua de 1 decembrie nu au făcut-o neapărat dintr-un spirit antimonarhist, au făcut-o pentru că atunci se temeau de orice fel de comparaţie cu trecutul recent, voiau să nu semene deloc cu cel pe care unii l-au trădat, alţii l-au învins şi de care n-au reuşit să scape ca obsesie. Ceauşismul este ceva ce bântuie enorm în lumea leadership-ului românesc, în lumea cârmuirii! E o obsesie psihologică, nu istorică sau culturală, pentru că cea mai mare parte a liderilor de azi se delimitează de el ca mod de cârmuire. Or de fapt, ea este tot o dată regală. 1 decembrie este o dată legată de Ferdinand şi de Maria. Tot aşa cum 23 august, o zi naţională dinainte de '89 este legată de Regele Mihai. Tot aşa cum 10 mai e legată de Carol I. Deci ele sunt în mod egal regale, toate. Problema nu este dacă una e mai regală decât cealaltă. E vorba de un anume fel de legitimitate, pe care ţi-l cere nu numai istoria. De ce avem nevoie să ne întoarcem la anumite valori, de ce avem nevoie să ne iubim ţara? Pentru noi, pentru propriul nostru instinct al binelui. Dacă nu-ţi iubeşti casa, n-o ai. Dacă nu pui cărămidă peste cărămidă, copilul tău mâine va trebui s-o ia de la capăt (…).

 

Românii şi complexul de inferioritate

 

Rep.: Spuneaţi un pic mai devreme că ceauşismul bântuie lumea românească. Totuşi, cum vă explicaţi? După 20 de ani?

Principele Radu: Nu e vorba de aspectul cultural, pentru că între timp toţi sunt şcoliţi la Marshall Center. Şi eu am fost la Kennedy School of Government pentru două săptămâni. Problema nu e aceasta. Problema e complexul de inferioritate creat. Românul are în continuare foarte mult în sinea lui impresia că ţara asta nu e guvernabilă decât de cineva care ţine biciul în mână. Există multă admiraţie pentru Vlad Ţepeş, e multă admiraţie pentru Ştefan cel Mare

 

Rep.: Ceea ce e puţin periculos în acest context…

Principele Radu: Da, da, pentru că nu mai suntem în vremurile acelea. Pe de o parte, avem ipocrizia să spunem că ne place în UE, dar pe de altă parte, nu asumăm această libertate, nu considerăm că România este o ţară guvernabilă, aşa cum scrie în Constituţie. Or toate aceste grave abateri de la constituţionalism, care sunt vizibile flagrant în ultimii 20 de ani în ţară, dar mai ales în ultimii ani, sunt posibile şi cu concursul nostru, al populaţiei şi cu concursul celor de la Putere, care atunci când vin la RFI în faţa microfonului, vă vor spune că sunt adepţii democraţiei şi ai libertăţilor, că ei respectă instituţiile, dar în momentul în care vor părăsi sala de înregistrare de la RFI, vor face exact pe dos. Vor constrânge pe cei de jos, ca să-şi impună punctul de vedere, pe cât vor fi mai incompetenţi, pe atât vor fi mai vigilenţi să nu li se ia locul şi pe cât vor fi mai nesatisfăcuţi cu faptul că nu pot impune în faţa subalternilor respect, cu atât vor deveni mai coercitivi. Este tragic şi din păcate, este posibil, chiar şi în UE. Este aproape de neînţeles cum se poate ca atunci când ţi-ai văzut toţi sacii în căruţă, adică suntem şi-n NATO şi-n UE, avem legislaţie adusă la zi, adusă la standardele europene aproape la fiecare 24 de ore, când o pătrime din populaţia României are la modul figurat paşaport european, că la propriu avem cu toţii, dar la figurat în sensul că avem practic un sfert din populaţia României trăind în UE, adică aşa cum au cerut părinţii Uniunii Europene, să nu mai avem frontiere, iar noi suntem într-o stare de inconsistenţă instituţională mai gravă decât oricând. Cred că suntem probabil una dintre puţinele ţări care au făcut harcea-parcea din toate simbolurile noastre statale. Şi probabil că şi din instituţiile statului, de altfel.