Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Principele Radu la RFI: Suntem în stare să facem totul praf în cinci minute!

principele-radu-rfi-suntem-stare-sa-facem-totul-praf-cinci-minute.jpg

Alteța Sa Regală Principele Radu al României (Foto: www.princeradu.ro)

Unde va fi România peste 5-10 ani? "Să nu ne subestimăm capacitatea noastră de a strica lucrurile! Suntem în stare să facem praf totul în cinci minute! Din vanitate, din egoism, din iresponsabilitate, probabil din temperament… E posibil să facem praf totul! Avem foarte mari şanse pentru următorii cinci-zece ani!". Acestea sunt cuvintele Alteţei Sale Regale Principele Radu al României, care a oferit un interviu RFI.

Rep.: Vedeţi realistă o eventuală revenire a României la monarhie?

Principele Radu: Da, sigur! Cred în această soluţie, în mod vibrant. Dar să vă spun ceva foarte amuzant: nici n-am plecat foarte mult de acolo, de la monarhie, pentru că dacă vă uitaţi la Constituţia din 1991, aceasta atât de aspru criticată de societatea românească, veţi vedea că dacă daţi la o parte ambiguităţile, suprapunerile şi alte imperfecţiuni, care pot fi remediate, ea are un rol foarte monarhic pentru şeful statului. Dacă vă uitaţi, pur şi simplu, acele puţine cuvinte care se folosesc în definirea rolului lui, o să vedeţi că în afară de faptul că e ales odată la cinci ani, acum la cinci ani, atunci era la patru ani şi deci aceasta nu e o prerogativă monarhică, restul seamănă foarte mult cu monarhia constituţională. Omul acela din vârful piramidei are de vegheat, are de arbitrat, are de ocrotit, are de păzit, nu are niciodată nimic de condus. Aceasta seamănă foarte mult cu rolul pe care-l are un monarh european, precum spaniolul, suedezul, danezul. La olandezi este mai complicat, pentru că regina este membră a Guvernului.

 

 

România peste 5-10 ani

Principele Radu

AscultăDownload

Rep.: Aici nu contează doar ce scrie în Constituţie, ci şi cum o citeşti…

Principele Radu: Normal ar fi să-l citeşti într-un singur fel, în cel în care scrie, dar nu este România ţara în care să se citească într-un fel… Nici "â"-ul din "a" nu se scrie în acelaşi fel în România. Academia Română cere să se procedeze într-un fel şi fiecare editură face cum vrea. Aşa înţelegem noi libertatea! E probabil greu după un Ev Mediu atât de întârziat, cum am avut noi şi după o perioadă de statalitate solidă şi demnă, solemnă, constructivă, cum a fost cea a lui Carol I şi Ferdinand, care a fost o perioadă scurtă, un exemplu care nu a făcut decât să confirme regula cealaltă, este probabil greu să înţelegem valoarea respectării regulii.

Sunt anumite lucruri în societatea britanică, pe care nimeni, nici membrul Camerei Comunelor, nici membrul Camerei Lorzilor, nici membrul Familiei Regale, nici membrul acestei mari familii, care e presa britanică sau mediul de afaceri nu le-ar face, pentru că sunt lucruri care nu se fac! E un anume fel de cod nescris, sunt anumite lucruri pe care nu le faci, pentru tine, nu pentru ceilalţi, pentru că e periculos să deschizi o cale atât de alunecoasă şi de gravă ca aceea a unui gest făcut în mod necugetat. Mâine îl pot face 12 oameni şi şapte dintre ei împotriva ta. E un fel de educaţie, poate un fel de deprindere, poate e un fel de instinct mai bun al binelui, al conservării. La Londra sunt stâlpi de telegraf, care n-au fost urniţi din loc de 130 de ani, n-au fost schimbaţi, pentru că nu e nevoie, erau atât de bine făcuţi în 1883, că sunt şi astăzi acolo. Parlamentul nu şi-a schimbat locul niciodată în şapte sute de ani. Nu s-a schimbat niciodată imnul. Nu s-a schimbat ziua naţională, adică nu s-au schimbat regulile de modificare a ei, că fiecare monarh are ziua lui de naştere. Aceasta dă naţiunii confort şi atunci când vine o criză economică, un moment de descreierare politică sau de pierdere a valorilor, de pătrundere radicală a Internetului şi a limbajului electronic în viaţa tinerilor, când toate acestea se întâmplă, există undeva ceva, ca-n familie, un loc, unde întotdeauna e la fel (…). Există o anumită constantă de care ai nevoie, chiar dacă trăieşti într-o lume a Internetului.

 

Rep.: Regele Mihai s-a adresat Parlamentului cu ocazia împlinirii vârstei de 90 de ani. Un discurs aplaudat de o parte a opiniei publice, primit fără prea mult entuziasm de alţii. Ce ecouri aveţi?

Principele Radu: Eu cred că disproporţia între cei fără entuziasm şi cei cu entuziasm este enormă, în favoarea celor care au primit bine. Ce ştim noi despre ecoul jubileului întreg de 90 de ani al Regelui este că e o imensă majoritate a populaţiei României, care a fost fericită, care a luat parte afectiv la acest proces. Nici nu este de mirare, pentru că în România, din păcate, condiţiile geografice n-au permis ţării prea mari şi îndelungi tradiţii în vreun domeniu. Cu alte cuvinte, ţara noastră a fost o ţară supusă rupturilor, permanent, atât cultural, cât şi geografic, istoric, economic, în permanenţă au fost prăbuşiri de vreun fel. Unele s-au produs natural, cum au fost cutremurele, altele au fost distrugeri făcute de creierul omului, cum au fost dărâmările din Bucureşti sau din sate. Pe scurt, sunt cinci-şase sute de ani, în care foarte rar a stat piatră peste piatră. Din cauza aceasta, când ai o instituţie sau o prezenţă publică ce depăşeşte un număr de ani şi e mereu acolo şi-ţi dovedeşte mereu că ai de ce să ai încredere în el sau în ea, omul începe să se ataşeze sufleteşte de acea instituţie. Este cazul Casei Regale, după 1990. Au fost 22 de ani, în care, împotriva tuturor zvonurilor, mizeriilor, calomniilor, oamenii aceştia au stat acolo şi au încercat să-şi facă datoria uneori discret, alteori mai vocal, uneori mai ferm, alteori mai diplomatic şi oamenii nu au întârziat să înţeleagă acest lucru. La standardele româneşti, 20 de ani e foarte mult. Şi mai ales în ultimii zece, de când Familia Regală este instalată la Palatul Elisabeta şi produce cel puţin trei-patru sute de evenimente publice pe an, în care Palatul e implicat, nu se poate să nu lase o urmă. Vizitele noastre în ţară sunt enorm de multe şi de dese şi de intense şi de variate geografic. Nu există nici un cotlon de ţară în care să nu fi fost o dată, de două, de trei ori.

 

Casa Regală "nu a fost afectată" de declaraţiile preşedintelui

 

Rep.: Regele Mihai a fost acum câteva luni ţinta unui val de critici din partea preşedintelui Traian Băsescu. Cum a fost afectată Casa Regală de aceste ieşiri ale şefului statului?

Principele Radu: De nici un fel, nu a avut nici o afectare.

 

Rep.: Totuşi, cum vă explicaţi aceste ieşiri ale preşedintelui?

Principele Radu: Nu-mi explic, de altfel n-am nici o curiozitate să aflu. Pentru Majestatea Sa, un singur lucru este important: ca statul să fie servit în mod corect. Dacă vă uitaţi la atitudinea regelui din 1940 până în 2011, omul acesta timp de 71 de ani a fost în permanenţă critic la adresa primilor oameni din stat. În '40, s-a delimitat de Antonescu, care la rândul lui era sub o influenţă enormă a lui Hitler şi poate chiar şi a lui Mussolini, cumva, pe urmă s-a opus Guvernului dr. Petru Groza, pe urmă timp de patru decenii a făcut mesaje la BBC şi la Europa Liberă, înfierând pe Dej şi pe Ceauşescu, apoi după '89, şapte ani au trebuit în timpul regimului Iliescu şi un an din guvernarea lui Emil Constantinescu ca să poată pune piciorul în România, făcând mesaje de o mare duritate la adresa lor şi continuând după anul 2000, uneori cu stupefacţie, pentru că nu putea să înţeleagă cum e posibil aşa ceva, să critice felul nedemocratic sau lipsit de etică de manifestare a liderilor români, chiar şi în preajma intrării în NATO sau în UE. Deci dacă vă uitaţi bine, Majestatea Sa nu a fost niciodată critic cu o anumită persoană în mod special. (…) Toate mesajele lui au încercat să pună la loc deraierile de tip instituţional sau constituţional, nu altceva. Pentru Majestatea Sa, e singurul lucru care contează. Totul este ca România să nu iasă dintr-o performanţă a unui mandat cu o ipotecă mai mare decât cu cât a intrat.

 

"Putem face praf totul în cinci minute!"

 

Rep.: Unde vedeţi România peste cinci sau zece ani?

Principele Radu: Aici nu e răspunderea sută la sută a României. O ţară care este în NATO şi în UE, peste cinci-zece ani nu poate fi decât aici, unde e acum. Să facă nişte năzdrăvănii exagerat de mari, ca să ajungă în altă parte decât unde e… Dar aceasta este partea plină a paharului. Jumătatea goală a paharului este faptul următor: să nu ne subestimăm capacitatea noastră de a strica lucrurile! Suntem în stare să facem praf totul în cinci minute! Din vanitate, din egoism, din iresponsabilitate, probabil din temperament, o fi combinaţia aceasta de latinitate cu ortodoxie, nu ştiu… E posibil să facem praf totul! Avem foarte mari şanse pentru următorii cinci-zece ani!