Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Remaniere guvernamentală la Paris

remaniere-guvernamentala-paris.jpg

Nicolas Sarkozy şi François Baroin. Reuters

Preşedintele Nicolas Sarkozy a decis: tânărul ministru François Baroin o va înlocui pe Christine Lagarde la ministerul economiei după numirea acesteia la şefia FMI. Remanierea guvernamentală a fost făcută după principiul "scaunelor muzicale", constată Matei Vişniec.

Christine Lagarde este înlocuită la ministerul  economiei de fostul ministru al bugetului, François Baroin. În vîrstă de 46 de ani, el se va ocupa deci de economie, finanţe şi industrie, ceea ce înseamnă o formidabilă promovare a sa dacă tinem cont de vîrstă... In general în Franta un ministru care are sub 50 de ani este considerat foarte tînăr.

În locul lui François Baroin, la buget, vine doamna Valérie Precresse, de la învăţămînt. Ea va ocupa şi functia de purtător de cuvînt al guvernului, o misiune în care s-a ilustrat în ultimii ani tot François Baroin. Avem de-a face, prin urmare, cu mutări dintr-un post în altul, după un principiu numit "jocul scaunelor muzicale" (există o expresie în franceză, "le jeu des chaises musicales").

Pentru că în locul doamnei Valérie Pecresse la învăţămînt vine ministrul afacerilor europene, Laurent Wauquiez. Acesta din urmă deci îşi pierde oarecum vizibilitatea mediatică europeană pe care o avea şi se vede în situatia de a conduce reformele într-unul din cele mai delicate ministere.

În locul său, la afacerile europene este numită o personalitate centristă, Jean Leonetti, membru al Partidului radical condus de Jean-Louis Borloo.

Clasa politică franceză era în aşteptarea acestei remanieri guvernamentale cu multiple semnificaţii, dintre care prima este electorală. În perspectiva prezidenţialelor de anul viitor, Nicolas Sarkozy readuce de fapt mai multi centristi în guvern, ceea ce înseamă indirect un apel la unitate politică în tabăra dreptei.

Pentru moment, liderul centriştilor, Jean-Louis Borloo, nu şi-a anunţat încă în mod oficial intenţia de a candida la prezidenţiale, deci de a intra în cursa electorală ca adversar al lui Nicolas Sarkozy. Rămîne de văzut dacă mîna întinsă de Sarzkozy în directia centristilor va transforma această rivalitate în aliantă politică durabilă.