Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Resentimente şi tensiuni pe fondul legii de penalizare a genocidului armean

memorialul-genocidului-armean.jpg

Memorialul Genocidului armean, Erevan

Legea de penalizare a genocidului armean aprobată luni seară de Senatul francez a provocat un climat de tensiune în interiorul clasei politice franceze şi a amplificat altele, deja existente, între turci şi armeni pe de o parte, sau între Franţa şi Turcia pe de altă parte. Legea riscă să provoace şi alte resentimente şi tensiuni, unele cu rezonanţă internaţională, în ciuda obiectivului său nobil, de apărare a unui adevăr istoric.

Matei Vişniec:

În privinţa acestui dosar delicat nu-mi permit decât să evoc diversele puncte de vedere care s-au cristalizat în jurul său. Să începem cu istoricii care spun “da, în 1915 turcii au comis un genocid, au exterminat 1,5 milioane de armeni pe care îi considerau dusmani din interior, în contextul celui de-al doilea Război mondial”. Dar, mai spun aceiaşi istorici, penalizarea negării acestui genocid nu face decât să agraveze animozităţile într-o regiune sensibilă, să rănească orgoliul naţional al turcilor şi chiar să frâneze un anumit proces de asumare a trecutului istoric vizibil în Turcia.

Există însă şi un alt grup de istorici care spun: “genocidul este una şi masacrul este cu totul altceva”. Aceşti istorici, care riscă acum 45.000 de euro amendă şi un an de închisoare, spun, sau mai bine zis spuneau în trecut că, în ciuda ororilor comise, turcii nu i-au asasinat pe armeni purtaţi de un fanatism ideologic comparabil cu cel care a dus, în anii nazismului, la exterminarea a 6 milioane de evrei şi că, prin urmare, adoptarea termenului de “genocid” în cazul victimelor armene nu ar corespunde integral adevărului istoric, chiar dacă ororile comise sunt insuportabile.

În zona politică franceză, să-i menţionăm întâi pe cei care consideră că Franţa n-ar trebui să dea lecţii de istorie întregii lumii. Franţa ar trebui să-şi asume întâi propriile excese, sau chiar crime comise în Algeria sau în alte foste colonii, spun aceşti politicieni (atât de dreapta cât şi de stânga). De altfel, luni seară, cam jumătate din senatorii partidului de guvernământ au votat în favoarea legii şi un procent identic în rândurile senatorilor socialişti, dovadă că subiectul a creeat o fractură de opinii în interiorul marilor partidelor politice franceze.

Din zona mediatică, multi analişti denunţă caracterul electoralist al acestei legi. Chiar cu o mare vehemenţă, unii jurnalişti şi comentatori spun: există 600.000 de armeni sau de francezi de origine armeană în Franţa care acum vor vota cu Nicolas Sarkozy, de numele căruia se va lega de acum înainte adoptarea acestei legi.

Merită să mai evocăm punctul de vedere al patronilor de întreprinderi şi al investitorilor francezi care fac afaceri cu Turcia. Din punctul lor de vedere, Franţa va avea numai de pierdut în urma acestei iniţiative, produsele franceze riscă să fie boicotate de turci, iar francezii să piardă, în favoarea altora, oportunităţile existente într-o Turcie în plin dinamism. În jur de 400 de companii franceze sunt instalate în Turcia, ţară care afişa anul trecut un ritm de creştere economică de peste 9%.

Franţa mai riscă însă să-şi piardă un anumit credit pe care şi l-a consolidat în lumea musulmană, mai ales în urma intervenţiei din Libia. Deja, Organizaţia de Cooperare Islamică a publicat un comunicat prin care denunţă această lege ca fiind de natură “electoralistă”. Lumea arabă îi mai reproşează Franţei că abordează marile probleme istorice într-o manieră marcată de subtext politic.

Matei Vişniec, Vasile Damian: Resentimente şi tensiuni pe fondul legii de penalizare a genocidului armean