Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Revoluţia tunisiană le dă de gândit dictatorilor lumii

Revoluţia din Tunisia i-a pus cu siguranţă pe gânduri pe mulţi dintre dictatorii aflaţi încă la putere în diferite ţări de pe planetă. Vom evoca, în continuare  acest mesaj pe care l-a transmis poporul tunisian şi despre care continuă să se vorbească.

Una dintre cele mai frumoase fraze legate de acest aspect a fost pronunţată în Franţa de unul dintre liderii socialişti, François Hollande. "Istoria, spune el, poate fi uneori brutală, crudă, neaşteptată, chiar imprevizibilă prin convulsiile, tresăririle şi surprizele sale. Ea are totuşi un sens şi, pe termen lung, cursul istoriei nu este favorabil dictatorilor." Merită să reflectăm puţin la această idee, şi anume că sensul istorie nu este cel dorit de dictatori şi de dicataturi.

Această senzaţie au avut-o, în orice caz, în 1989, popoarele din Europa de Est în contexul prăbuşirii comunismului. O senzaţie similară au acum popoarele arabe, pentru care revoluţia tunisiană a fost o adevărată lecţie. Dacă există un sens al istoriei, el nu poate fi decît cel care ne îndreaptă spre democraţie, spre mai multă libertate, spre recunoaşterea caracterului universal al drepturilor omului. Ieri, preşedintele chinez Hu Jintao, aflat în vizită în Statele Unite, a pronunţat o frază care i-a surprins pe ziarişti şi pe comentatori.

China mai are multe de făcut în privinţa drepturilor omului” a spus liderul chinez, o frază neobişnuită în gura demnitarilor de la Beijing. Faptul că această frază este pronunţată imediat după revoluţia din Tunisia i-a incitat pe unii comentatori, aici în Franţa, să-şi pună nişte întrebări. Să fie vorba de o simplă coincidenţă, sau unda revoluţiei din Tunisia o fi ajuns şi pînă la Beijing. Un înţelept chinez pare să fi pronunţat, cîndva, aceasfă altă frumoază frază: un fluture care bate din aripi lângă noi poate provoca un uragan la celălalt capăt al pămîntului.

Nu este exclus ca revoluţia unui mic popor de numai 9 milioane de locuitori să poată fi percepută la capătul pămîntului ca o alertă meteorologică. Chiar dacă nu este de loc mediatizată, există, în sânul sferei superioare a conducerii chineze, o dezbatere legată de liberalizare. Nu este exclus ca preşedintele Hu Jintao să încline acum spre cei care cred că totuşi, pentru evitarea unei explozii sociale necontrolate în China, puţină libertate ar fi necesară, măcar cîteva sindicate libere pentru început şi mai târziu ceva libertate a presei şi în materie de partide politice.

O altă întrebare tulburătoare este însă legată de actuala formă de capitalism, extrem de violent, care se acomodează uneori foarte bine cu dictaturile şi cu dictatorii. Agenţia de notaţie Moody’s, de exemplu, a scăzut cu un punct nota Tunisiei la capitolul solvabilităţii sale, dată fiind perioada de incertitudine şi de tranziţie din această ţară. "Cît cinism!" au exclamat mai multe personalităţi de stînga din Franţa. Avem dovada, a spus un lider centrist, că pieţele financiare preferă un stat fără morală sub control poliţienesc decît efortul, nu fără riscuri, al unui popor de a-şi construi o democraţie.