Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Rezolvă ceva revoltele din lumea arabă?

rebeli-libieni.jpg

Rebeli libieni.REUTERS/Suhaib Salem

În Libia deznodămîntul este încă departe de a fi la fel de iminent sau de clar ca în Coasta de Fildeş. Din anturajul preşedintelui Gaddafi au fost lansate mai multe propuneri de negociere, iar occidentalii le analizează cu atenţie.

"Situaţia din Libia nu poate fi rezolvată prin mijloace militare", iată ce spunea acum câteva zile ministrul de externe german, Guido Westerwelle, aflat într-o vizită în China. Opinie pe care o împărtăşesc din ce în ce mai mulţi responsabili politici, în mai toate capitalele lumii, de la Beijing la Moscova, de la Washington la Paris. La sfârşitul lunii martie, ministrul francez de externe, Alain Juppé, considera că operaţiunile coaliţiei internaţionale împotriva forţelor lui Gaddafi ar putea dura câteva săptămâni, dar nu mai mult. Astăzi, la Bruxelles, un general al Alianţei Atlantice a declarat că occidentalii au distrus 30 la sută din capacităţile militare ale colonelului Gaddafi.

Ceea ce ar putea fi considerat drept un succes, dacă ne gîndim că acest rezultat a fost obţinut în doar două săptămâni de operaţiuni fără nici o pierdere umană de partea occidentalilor şi exclusiv prin intervenţii aeriene. Strategii militari ştiu însă că oamenii lui Gaddafi şi-au modificat tactica, mişcările lor de blindate sau de vehicule militare nu mai sunt nici atât de masive şi nici atât de vizibile ca până acum.

Ceea ce înseamnă că următoarea fază a confruntării, dacă ea va continua, riscă să fie mult mai complicată. Guvernul de la Tripoli continuă bătălia mediatică, trimite emisari în Europa şi declară ceea ce în urmă cu o lună sau două ar fi fost, poate credibil: şi anume că este dispus să discute despre tot, despre democraţie, despre organizarea unor alegeri sau a unui referendum, despre tranziţia spre un nou model politic, şi aşa mai departe. Apariţia publică de ieri seară a colonelului Gaddafi, prima de pe 22 martie încoace, face parte şi ea din acest joc mediatic.

De partea lor, rebelii rămân la fel de dezorganizaţi şi incapabili de o reală ofensivă militară, dar au început să livreze la export primele tone de petrol. Dacă operaţiunea va continua probabil că în curând ei se vor putea dota cu armamentul şi echipamentul care le lipseşte, în ciuda embargoului pe arme decretat în privinţa Libiei. 

Revoltele din lumea arabă sunt departe deci de a fi un fel de "tsunami" democratic. În Tunisia s-au format peste 50 de partide politice dar mulţi tunisieni se plâng de faptul că problemele lor economice sunt la fel de mari ca înainte. Ca să nu mai spunem că islamiştii sunt tot mai vizibili în peisajul politic.

În Egipt, în urma unui referendum pe marginea constituţiei, Coranul a fost recunoscut ca principala sursă de inspiraţie legislativă pentru ţară. Iar astăzi ministrul de externe egiptean a anunţat că ţara sa îşi va relua relaţiile cu Iranul... o politică pe care occidentalii o vor observa fără îndoială cu mare atenţie. 

În Siria mişcarea de contestaţie are şi ea de înfruntat piedici serioase, regimul este extrem de prudent şi de represiv, iar o intervenţie militară externă nu poate fi în nici un caz imaginată în această ţară, chiar dacă vor continua să fie masacraţi în stradă manifestanţii.

Franţa a condamnat de altfel, astăzi, violenţele soldate cu cel puţin zece morţi în două oraşe siriene, iar Parisul cere o anchetă transparentă în privinţa evenimentelor din ultimele zile. Mişcarea în favoarea democraţiei din Siria a lansat pentru astăzi un apel la manifestaţii paşnice, în special în oraşele de provincie, dar pentru moment nu ştim cât de mulţi contestatari au avut avut curajul să iasă pe străzi.