Se poate reforma regimul sirian?

Marea întrebare care se pune în Siria este dacă acest regim autocrat se poate reforma din interior. Pentru că modele există în lumea musulmană. Turcia este un model de evoluţie de la dictatură militară spre democraţie, iar în Maroc avem scenariul unei monarhii "luminate" care înţelege să conducă ea procesul reformelor.

Autocratul de la Damasc este însă extrem de timid la capitolul angajamentelor concrete. El şi-a început discursul din Parlament mai degrabă prin a-i pune în gardă pe sirieni. El a evocat, şi nu e de mirare, spectrul unui complot, a unor conspiraţii. Lucru natural de altfel pentru orice regim dictatorial. Imediat când este pronunţat cuvântul reformă sau democraţie orice dictator vede în spatele acestor concepte scenariul unui complot.

Un alt cuvânt pe care îl iubesc foarte mult dictatorii este "unitate". În zilele de dinaintea înlăturării sale de la putere, Ceauşescu avea impresia că unitatea ţării era ameninţată. Tot despre unitate au vorbit şi tunisianul Ben Ali precum şi egipteanul Hosni Mubarak înainte de a fi obligaţi să părăsească scena politică. Iar la Tripoli, Muammar Gaddafi se crede în continuare drept omul providenţial în jurul căruia se poate consolida unitatea poporului său.

Sirienii aşteptau de la discursul lui Bashar al-Assad angajamente concrete în vederea asigurării pluralismului politic, o nouă lege legată de libertatea presei şi confirmarea ridicării stării de urgenţă  care ţine de decenii. Nici unul din aceste puncte nu au devenit însă o "urgenţă" pentru un regim considerat drept unul foarte  corupt. În ierarhia negativă a corupţiei stabilită de organizaţia Transparency International, Siria figurează pe locul 127 din totalul de 178 de cazuri analizate. 

"Vrem reforme dar nu vrem disensiuni", a mai spus preşedintele sirian. Tot el a mai afirmat că noul guvern va avea ca prioritate lupta împotriva şomajului şi a corupţiei.

Pentru a rezuma, putem spune că prestaţia lui Bashar al-Assad este prea puţin credibilă, mai vizibilă este teama de contaminare revoluţionară. În Orientul Apropiat Siria deţine un loc aparte, într-un context de alianţă strânsă cu Iranul şi cu hezbolahii din Liban.

O eventuală democratizare sau liberalizare a Siriei ar avea imense consecinţe în regiune, dar acest scenariu este efectiv greu de imaginat printr-o iniţiativă de sus în jus, dinspre un lider "luminat" spre un popor ţinut, din 1963, de când a venit partidul Baas la putere, într-o stare de letargie şi supunere totală.