Separatiştii, câştigătorii alegerilor din Quebec

Partidul "Québecois" cîştigă aceste alegeri cu un scor care nu-i permite majoritatea absolută, ceea ce mai atenueză din victoria sa. Mai precis, el se impune cu 32 la sută din voturi ceea ce înseamnă că obţine 54 de locuri dintre cele 125 cîte numără Parlamentul din Québec. De notat că scrutinul legislativ în această privincie este uninominal şi cu unsingur tur. Liberalii, care se temeau că vor termina pe locul al treilea, răsuflă uşuraţi obţinînd 50 de locuri în Parlament. Pe locul al treilea se situează un partid de centru stînga, coaliţia “Avenir Québec”. 

In ultimii nouă ani această provincie canadiană a fost condusă de liberalii conduşi de fostul prim-ministru Jean Charest. Tot el este şi cel care a intrat în conflict cu studenţii anunţînd o creştere substanţială a taxelor de intrare în universităţi. Jean Charest nu se aştepta probabil la un conflict atît de lung şi la o tenacitate atît de mare din partea studenţilor, care au mobilizat în jurul lor şi alte forţe ale societăţii civile.

Putem spune că în Québec s-a dat o luptă interesantă între o putere care propunea un model anglo-saxon pentru învăţămînt, model  nu lipsit de o anumită eficienţă, şi o studenţime ataşată altor valori, care nu se regăseşte în tipul de competiţie extrem de aspru din Statele Unite sau Marea Britanie. Intr-un fel, victoria studenţilor şi a celor care refuză mondialziarea de tip anglo-saxon este emblematică în această provincie canadiană cu un statut aparte. Să nu uităm că aici există o puternică influienţă a culturii franceze şi că unica limbă oficială a provinciei este franceza.

Nu este exclus acum, cînd Partidul Québecois revine la putere, să revină în actualitatea şi chestiunea independenţei. O temă care revine ca o cometă în viaţa politică a Québec-ului. Două astfel de scrutinuri au fost deja organizate în istoria recentă a provinciei, mai precis în 1980 şi 1995, dar de fiecare dată adepţii independenţei au pierdut la limită.

Să mai notăm o altă schimbare în configuraţia politică a acestei provincii, şi anume faptul că pentru prima dată în istoria sa o femeie preia funcţia de prim ministru. Sefa partidului québecoaz este, din 2007, doamna Pauline Marois, în vîrstă de 63 de ani. Ea a promis, în caz de victorie, că va conduce Québec-ul, fără precipitări, dar spre independenţă. Victoria partidului ei şi sărbătoarea militanţilor a fost însă îndoliată ieri de un atentat.

In momentul în care doamna Pauline Marois pronunţa o frază legată chiar de perspectiva independenţei, un ins purtînd o cagură a deschis focul ucigînd un tehnician de sală şi rănind grav o altă persoană. Canada este o ţară o rata a criminalităţii printre cele mai scăzute în lume, iar atentatele politice sunt rare. Ultima dramă de acest gen s-a produs în 1970 cînd o organizaţie naţionalistă radicală a răpit a asasinat un ministru. Potrivit relatărilor difuzate de mai multe agenţii de presă, insul care a deschis ieri focul în Québec pare să fi pronunţat fraze în engleză şi să fi proferat ameninţări împotriva militanţilor în favoarea independenţei.

Ar mai trebui spus la acest capitol că pentru moment locuitorii provinciei se pronunţă doar în proporţie de 35 la sută în favoarea secesiunii, majoritatea considerînd că avantajele rămînerii în interiorul federaţiei canadiene sunt mai mari.