Situaţia din Belarus îngrijorează Occidentul

Mediile de informare europene s-au focalizat în ultimul timp extrem de mult asupra unor lideri arabi precum Muammar Gaddafi şi Bashar al-Assad, uitând oarecum că Alexandr Lukaşenko este un fel de sinteză a celor doi. Cu Muammar Gaddafi el are în comun în primul rând megalomania, iar cu Bashar al-Assad în special gustul pentru reprimarea violentă a oricărui gest contestatar.

Ca şi cei doi, Alexandr Lukaşenko pare bine înfipt la putere, nu a fost deloc afectat de faptul că a devenit persona non grata în Occident şi consideră că fără "geniul" său, ţara s-ar prăbuşi în haos.

Sfaturile absurde ale lui Alexandr Lukaşenko

Sfaturile pe care le dă poporului său pentru a face faţă crizei economice par scoase însă din romanele cu dictatori latino-americani. De exemplu, el şi-a sfătuit compatrioţii să sape mai adânc în pământul patriei pentru a găsi gaz metan, ca să nu-l mai plătească atât de scump pe cel rusesc.

"Defăimarea" preşedintelui Alexandr Lukaşenko riscă să fie plătită scump. Cazul  jurnalistului Andrei Potchobut, colaborator al ziarului polonez Gazeta Wyborcza, este unul fericit pentru că el a primit trei ani de închisoare cu suspendarea pedepsei.

Sancţiuni fără efect împotriva lui Alexandr Lukaşenko

Sancţiunile occidentale nu sunt deocamdată de natură să zdruncine acest regim, iar ultimul dictator al Europei rămâne un simbol extrem de nefast pentru acest continent, în care democraţia are cele mai adânci rădăcini.

Ca şi ceilalţi dictatori cu care se aseamănă, Alexandr Lukaşenko se teme însă în acest moment de o anumită primăvară a democraţiei care vine dinspre Mediterana, de contagiunea democratică de fapt şi mai ales de faptul că multor cetăţeni ai ţării sale nu le mai este frică şi îndrăznesc să protesteze. Pentru un dinozaur rămas din epoca sovietică, acest lucru este cu siguranţă de neînţeles.