Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Statele Unite şi Europa, interes reciproc inegal

usa-eu-000.jpg

Statele Unite şi Europa, interes reciproc inegal

Mai sunt patru zile până la alegerile prezidenţiale din Statele Unite. Analizăm în cele ce urmează relaţiile dintre Statele Unite şi Europa şi trebuie spus că ele nu sunt marcate de o pasiune reciprocă. Mai precis, Europa se interesează mult de America, dar America mai puţin de Europa.

 Bătrânul continent nu a figurat printre priorităţile diplomatice ale lui Barack Obama, în cei patru ani cît a durat mandatul său el a efectuat în jur de 10 vizite în zona Pacificului şi numai un singur turneu diplomatic important în Europa.

Numeroşi comentatori pun în evidenţă acest adevăr, Statele Unite întreţin relaţii economice importante cu Europa, strategic vorbind Europa este aliatul numărul unu al Americii în cadrul Alianţei Atlantice, dar privirile americanilor se îndreaptă cu precădere spre alte zone ale globului. Este interesant de constat că la dezbaterea de pe 22 octombrie dintre Barack Obama şi Mitt Romney, dezbatere axată pe probleme de politică externă, numele Europei nu a fost pronunţat practic de loc. De 45 de ori a fost menţionat Iranul, de 34 de ori Israelul, dar nu Europa.

Unii comentatori consideră chiar că în mintea lui Mitt Romney numele Europei are mai degrabă o conotaţie negativă, el şi-a avertizat chiar concetăţenii că America riscă să o ia pe calea Greciei dacă îl va realege pe Barack Obama. Sigur, comentatorii îşi nuanţează analizele şi spun că de fapt există o mare diferenţă între nivelul de interes pe care îl are electoratul american faţă de Europa şi cel pe care îl au responsabilii politici americani.

Iar alegerile prezidenţiale în Statele Unite au fost întotdeauna o competiţie care s-a dus pe terenul problemelor interne şi nu internaţionale. Există acest paradox uluitor cînd vine vorba de America: totă lumea este cu ochii pe ea, mai ales cînd au loc prezidenţialele, dar americanii nu sunt de loc preocupaţi de restul lumii cînd merg la vot, ci de problemele lor imediate, de condiţiile lor de viaţă, de starea economiei, de şomaj.

Focalizarea mondială asupra Statelor Unite este însă una de înţeles, aş spune chiar normală, dat fiind că America joacă acest rol de lider planetar, de primă economie a lumii, de primă putere militară şi diplomatică, de furnizoare de produse culturale pentru toată planeta. In cei patru ani cît s-a aflat Barack Obama la putere el s-a interesant de Europa mai ales în contextul crizei economice şi bugetare de pe vichiul continent, şi le-a dat de mai multe ori diverse sfaturi europenilor pentru a se mobiliza şi a relansa creşeterea economică. Cum în toţi aceşti ani economia americană s-a dovedit fragilă, Washingtonul s-a temut că o recesiune gravă în Europa ar fi fost de natură să afecteze şi Statele Unite.

Principalul turneu efectuat de Barack Obama în Europa a avut loc anul tercut la sfîrşitul lunii mai cînd s-a simţit oarecum obligat să revitalizeze relaţiile tarnsatlantice. El a vizitat Irlanda, Marea Britanie, Franţa şi Polonia în cadrul unui turneu diplomatic mai lung, turneu ocazionat însă şi de o reuniunea G8 organizată de Deauville, pe coasta franceză a Mării Mînecii. Acolo s-a văzut de altfel şi cu responsabilii ruşi precum şi cu alţi lideri din Europa centrală şi răsăriteană.

Tot cu ocazia acestui turneu el a rostit un important discurs la Londra,  în faţa Parlamentului, cînd a ţinut să le spună europenilor că vechiul continent contează în continuarea enorm pentru Statele Unite, că Washingtonul nu i-a uitat, că americanii si europenii au în comun o întreagă serie de valori şi că divergenţele dintre ei în privinţa unor dosare internaţionale nu sînt de loc grave.

Iar în Polonia, Barack Obama a ţinut să spună căAmerica nu a uitat nici de ţările Europei răsăritene şi de trecutul lor comunist, şi că est-europenii nu au nici un motiv să se teamă de o eventuală marginalizare. Toate aceste declaraţii s-au evaporat însă repede, mai ales pe fondul revoltelor din lumea arabă, care a focalizat atenţia Americii, iar astăzi, în ciuda faptului că, afectiv vorbind, europenii votează în majoritatea lor cu Barack Obama, nimeni nu-şi face vreo iluzie că eventuala sa victorie ar încălzi brusc şi în mod spectaculos relaţiile dintre Statele Unite şi bătrînul continent.