Play
Ascultă RFI Romania
Play
Ascultă RFI France
Ascultaţi


Subestimarea orgoliului grec, o gravă eroare

premierul-elen.jpg

Premierul elen Giorgios Papandreu. Foto: Reuters

Decizia Atenei de a organiza un referendum pe tema planului european de salvare financiară a Greciei a fost primită cu stupoare în cancelariile occidentale. Surpriză deci, în special la Paris şi la Berlin, şi un vânt de panică pe pieţele financiare. Cum se vede de la Paris acest nou episod al crizei bugetare elene? O analiză de Matei Vişniec.

Este limpede că preşedintele Nicolas Sarkozy nu se aştepta la aşa ceva, mai ales în ajunul reuniunii G20 care începe joi la Cannes. De altfel, şeful statului francez a convocat imediat o reuniune ministerială de urgenţă pe această temă, iar în cursul zilei urma să se întreţină prin telefon şi cu Angela Merkel. Bancherii germani au reacţionat spunând că decizia premierului grec Giorgios Papandreu nu este în nici un caz un cadou pentru europeni.

Criticile formulate în Germania la adresa lui Papandreu sunt, s-ar părea, chiar mai vehemente decât în Franţa. Un specialist în economie care semnează în ziarul german Die Welt nu ezită să spună că decizia de convocare a acestui referendum este "o nebunie politică si o idioţenie economică".

Pentru a reuzma, putem spune că tot edificiul construit cu migală după săptămâni şi săptămâni de negocieri, în special între Paris şi Berlin, în vederea salvării Greciei, se trezeşte brusc fără fundament. În medicină există această regulă fundamentală: doctorul îşi face datoria, dar bolnavul trebuie să-şi dorească să se vindece. Ori, în cazul Greciei, acest "om bolnav" al Europei, nu e sigur că suntem în această logică.

Grecii vor trebui să răspundă în cadrul acestui referendum, printre altele, la întrebarea dacă acceptă tutela administrativă a Europei până la resorbirea deficitului. Ori, există mari şanse ca grecii să spună NU şi să voteze de fapt pentru ieşirea ţării din Zona Euro.

Subestimarea orgoliului grec în cursul acestei lungi perioade cât a durat elaborarea planului anti-criză a fost o gravă eroare din partea cancelariilor occidentale. Iată deci din nou Zona Euro în plină derivă, în plină incertitudine, în plină criză durabilă altfel spus.

De ce referendum?

Se poate spune că premierul grec a avut motivele sale când a optat pentru acest referendum. Socialiştii greci sunt extrem de fragilizaţi din punct de vedere politic în contextul acestei crize şi al măsurilor nepopulare adoptate. Între alegeri anticipate şi acest referendum, Giorgios Papandreu a ales de fapt a doua soluţie care este, să nu uităm, un instrument al democraţiei.

Şi aici merită să insistăm puţin, pentru că ne aflăm în faţa acestui imens paradox: o întreagă Europă care se construieşte pe valorile democraţiei apare dintr-o dată iritată, dezamăgită, dezorientată, indignată că poporul grec este invitat să se exprime în mod democratic într-o problemă care ţine de destinul său. Este totuşi incredibil cum acest concept, de referendum, poate provoca panică pieţelor financiare.

Un concept care ţine, repet, de sfera democraţiei şi a civilizaţiei. Dacă în Iran s-ar organiza, prin absurd, un referendum pe marginea separării puterii religioase de cea politică, întregul Occident ar aplauda din toate puterile şi ar spune: ia te uită, regimul face un pas spre democraţie. Dacă în Siria s-ar organiza în lunile următoare un referendum legat de introducerea multipartismului, din nou, întreaga lume civilizată ar fi încântată.

Ori, iată că acest referendum preconizat de greci este considerat o "idee proastă", ba chiar o dovadă de lipsă de recunoştinţă din partea Atenei pentru eforturile Europei de a o ajuta să iasă din dezastrul bugetar. Toate aceste reacţii sunt simptomatice pentru o anumită contradicţie care începe să se manifeste între democraţie pe de o parte şi lumea financiară pe de altă parte, între democraţie si capitalismul financiar de fapt.

Tot ceea ce convine pieţelor financiare, burselor, băncilor, Fondului Monetar Internaţional şi marelui capital are tendinţa de a fi numit "raţional", "sănătos", "pe calea cea bună". Când un popor se nelinişteşte de pierderea, chiar şi temporară, a suveranităţii sale (după ce sute ani a fost deja dominat de forţe străine), iată că marile cancelarii se supără. Nu trag nici o concluzie din aceste constatări, evoc doar datele problemei.