Play
Ascultă RFI Romania
Play
Ascultă RFI France
Ascultaţi


Summitul G20, la final. "Nu" paradisurilor fiscale, "nu" taxei pe tranzacţiile financiare

final-summit-g20-cannes-zambetul-buze-foto-reuters.jpg

Final de summit G20 la Cannes, cu zâmbetul pe buze. Foto: Reuters

La Cannes s-au încheiat lucrările summitului G20. Reuniunea de două zile de pe Coasta de Azur ar fi trebuit iniţial să fie consacrată unor probleme de amploare mondială, însă anunţul de la începutul acestei săptămâni privind referendumul din Grecia a dat peste cap programul preşedintelui Nicolas Sarkozy. Gazda întâlnirii a fost nevoită să regleze aşadar, mai întâi, de comun acord cu germanii şi responsabilii FMI, dosarul grecesc. A doua zi a summitului a fost conscrată unor chestiuni mai generale.

Ce spune comunicatul final al summitului G20 şi ce rezultate concrete s-au obţinut la Cannes

Informaţia care revine cel mai des în actualitate şi în comentariile specialiştilor este lista de 29 de bănci din lume, zise „sistemice”, care din cauza taliei lor prea mari reprezintă un pericol pentru economia mondială în caz de faliment. Consiliul de stabilitate financiară, creat la iniţiativa grupului G20 acum doi ani, şi-a dat vineri verdictul. 29 de instituţii bancare, printre care Société Générale, Bank of America, UBS şi Deutsche Bank vor trebui să ia măsuri rapide pentru a deveni mai rezistente în caz de şoc. Printre altele, ele trebuie să-şi mărească fondurile proprii - aceasta este informaţia principală divulgată pe marginea summitului G20.

În privinţa comunicatului final de la Cannes, să precizăm nominalizarea Chinei - o premieră - ţară care se angajează în favoarea unei flexibilităţi mai mari a ratei de schimb a monedei sale. Se ştie, yuanul chinezesc este subevaluat artificial de liderii de la Beijing, lucru care irită multă lume, începând cu americanii. De altfel, preşedintele Obama a salutat la Cannes decizia „crucială” a Chinei de a-şi îndulci poziţia de până acum.

Paradisurile fiscale, aflate şi ele în colimatorul grupului G20 - printre care Elveţia şi Liechtensteinul - au fost arătate cu degetul pe Coasta de Azur şi au fost ameninţate cu marginalizarea dacă nu se conformă cadrului juridic adecvat pentru a combate frauda fiscală. Criza din Zona Euro care a dominat prima zi a dezbaterilor a fost şi ea evocată la conferinţa finală a summitului G20. Preşedintele Nicolas Sarkozy este de părere că Europa a demonstrat că este credibilă în faţa crizei, impunând condiţiile unui consens politic în Grecia şi punând Italia sub supravegherea FMI şi a Comisiei Europene. Şeful Casei Albe a apreciat şi el că Zona Euro are capacitatea să iasă din criza datoriilor.

În sfârşit, nu toate se pot termina cu bine aici la Cannes, cel puţin aşa cum şi-ar fi dorit gazda reuniunii. Nicolas Sarkozy, partizan al instaurării unei taxe pe tranzacţiile financiare - împreună cu cancelara germană Angela Merkel, a înregistrat un eşec, propunerea fiind respinsă de majoritatea participanţilor, în special din cauza reticenţelor anglosaxone. Sarkozy speră însă ca această taxă să vadă lumina zilei, cel puţin la nivel european, în 2012.

Italia, sub supraveghere

Nici mai mult, nici mai puţin, vineri s-a decis la summitul G20 punerea sub supraveghere a Italiei. Ţara este a treia economie a Zonei Euro, dar are o datorie colosală şi nu mai este credibilă - aşa a spus chiar directoarea FMI, Christine Lagarde. Pentru a preîntâmpina dificultăţile, Sivio Berlusconi venise joi la Cannes cu o serie de noi măsuri de austeritate ca să diminueze deficitul abisal al ţării sale. Partenerii săi le-au apreciat dar, ca să fie şi mai convingător, liderul de la Roma a cerut Fondului Monetar Internaţional şi Comisiei Europene să supravegheze aplicarea acestor măsuri. Cele două instituţii vor privi aşadar conturile italieneşti cu lupa şi, o dată la trei luni, vor face rapoarte detaliate. Operaţiunea se aseamănă cu o punere sub tutelă a Italiei, chiar dacă liderii de acolo resping această denumire.

Criza grecească a dominat aşadar prima zi a summitului G20 de la Cannes, învăţămintele au fost repede trase şi, pentru a evita contagiunea, cazul Italiei s-a rezolvat mult mai repede în a doua şi ultima zi a întâlnirii.