Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Temeri privind “somalizarea” Siriei

temeri-privind-somalizarea-siriei.jpg

Vladimir Putin şi Barack Obama (Foto: AFP/Jewel Samad)

În contextul reuniunii G20 din Mexic, preşedintele american, Barack Obama şi omologul său rus, Vladimir Putin au avut o întrevedere bilaterală pentru un tur de orizont al mai multor dosare sensibile, pe fond de mari divergenţe între Washington şi Moscova. Ei au găsit totuşi un consens pe terenul unui apel comun în vederea opririi violenţelor din Siria.

Iată la ce sunt foarte buni uneori diplomaţii sau experţii care gândesc şi caută fraze conciliante şi civilizate pentru dosare delicate. După o întâlnire crispată de două ore, după o conferinţă de presă din care nu emana nici cea mai mică undă de cordialitate, mediile de informare au reţinut acest apel comun al lui Barack Obama şi al lui Vladimir Putin în direcţia Siriei. Cei doi cer oprirea imediată a violenţelor şi sunt de acord cu ideea că poporul sirian trebuie să-şi decidă singur viitorul în mod independent şi democratic.

Asemenea fraze fac parte din numitorul comun minim al diplomaţiei. Ele sunt spuse de ochii lumii, sunt fraze de faţadă fără angajament real în spatele lor, ţin de ritualul unei lumi care încearcă să fie civilizată chiar şi în situaţii de desensiuni puternice. Pentru că în realitate Washingtonul şi Moscova au numai reproşuri să-şi facă. Americanii le repoşează ruşilor că blochează la ONU sancţiunilor împotriva Siriei, că aprovizionează cu arme regimul de la Damasc şi că îl sprijină pe Bashar Al-Assad pentru a-şi putea conserva baza navală de pe teritoriul sirian şi deci influenţa în zonă. Ruşii le reproşează americanilor că îi înarmează pe rebelii sirieni, că Alianţa Atlantică ar vrea să aplice în Siria scenariul din Libia şi că Washingtonul ar fi implicat şi în organizarea manifestaţiilor anti-Putin de la Moscova.

Fără îndoială, Barack Obama ar fi preferat să-l aibă ca interlocutor pe Dimitri Medvedev, care avea o atitudine mai nuanţată în raporturile cu occidentalii decât Vladimir Putin. Din atitudinea acestuia din urmă emană o singură obsesie, aceea ca Rusia să se impună din nou pe plan internaţional ca o mare putere. Cum afirmă însă purtătorul de cuvânt al lui Vladimir Putin, cei doi lideri nu au altă posibilitate decât continuarea dialogului bilateral. De altfel cei doi au decis să se vadă mai des, ceea ce este un lucru bun, în principiu. Pentru că disensiunile lor sunt mai largi, ele se manifestă şi în cazul dosarului iranian, precum şi în privinţa scutului anti-rachete pe care vor să-l instaleze americanii în Europa.

În privinţa Siriei, s-ar putea însă ca ruşii să înceapă efectiv să-şi spună că sprijinirea lui Bashar Al-Assad nu mai este în interesul lor. Şi aceasta întrucît atitudinea Moscovei riscă să devină odioasă în ochii întregi lumi arabe, dezgustată de represaliile şi crimele perpetrate de regimul de la Damasc. În privinţa dosarului sirian mai merită menţionat un concept care începe să fie vehiculat, cel puţin în presa franceză. Unii observatori se tem de “somalizarea Siriei”. “Somalizare” înseamnă, aşa cum s-a întîmplat în Somalia pe fondul războiului civil, dispariţia totală a statului şi fragmentarea ţării în zone dominate de diverse etnii, clanuri şi seniori ai războiului. Iată un scenariu de care unii se tem mai mult decât de menţinerea regimului asasin al lui Bashar Al-Assad, pentru că primii care ar ocupa un astfel de teritoriu fără stat ar fi oamenii diverselor reţele teroriste şi mafiote, în frunte cu Al Qaida.