Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Turcia, susţinută de unii istorici: Masacrarea armenilor este o teribilă tragedie, dar nu un genocid

ankara-acuza-parisul-francezii-au-comis-un-genocid-algeria.jpg

Ankara acuză Parisul că francezii au comis un genocid în Algeria

Turcia ridică tonul la adresa Franţei după ce deputaţii francezi au adoptat joi un proiect de lege prin care este penalizată negarea genocidurilor. La Ankara au fost pronunţate cuvinte de o rară violenţă la adresa Parisului, iar preşedintele Nicolas Sarkozy dă replica afirmând că Franţa nu primeşte lecţii de la nimeni. Pe de altă parte însă, Parisul încearcă să calmeze jocul. O analiză de Matei Vişniec, cu explicaţii detaliate privind evenimentele din 1915 de la istoricul Matei Cazacu.

Matei Vişniec:

Acest schimb de replici era de aşteptat, ca şi tonul vehement adoptat de demnitarii turci precum şi de o parte a presei din Turcia. Un scenariu similar, dar mai puţin violent, s-a produs în 2001, când Parlamentul Francez a adoptat o lege prin care a fost recunoscut genocidul armean. De data aceasta însă, unele ziare turce au reacţionat recurgând aproape la insulte. Ziarul liberal Radikal a apărut vineri afişând pe prima pagină un titlu în franceză: Les Misérables, iar ziarul Sözcü etala tot pe prima pagină titlul: 45 de maniaci. Cine sunt "mizerabilii" şi "maniacii"? Fără îndoială, cei 45 de deputaţi care au votat joi penalizarea negării genocidurilor în general, deci şi a celui comis de turci împotriva armenilor în anii primului Război mondial.

Premierul turc Recep Tayip Erdogan n-a ezitat să-l acuze pe preşedintele Nicolas Sarkozy că incită împotriva musulmanilor şi a turcilor doar pentru a obţine unele avantaje electorale, în vederea prezidenţialelor de anul viitor. În general, el a denunţat "politica franceză bazată pe rasism, discriminare şi xenofobie". Premierul turc a mai evocat cu vehemenţă perioada colonială din istoria Franţei, afirmând că francezii au comis un genocid în Algeria, în perioada în care au ocupat această ţară.

Aflat la Praga pentru a asista la funeraliile lui Vaclav Havel, Sarkozy a ţinut să dea imediat replica. "Franţa nu dă lecţii nimănui, dar nici nu înţelege să primească lecţii din exterior", a spus şeful statului francez. După care a adăugat: "Franţa nu cere nici o autorizaţie pentru a-şi exprima convingerile în ce priveşte drepturile omului şi respectarea memoriei".

Şeful diplomaţiei franceze, Alain Juppé, este însă cel căruia îi revine acum sarcina cea mai grea în vederea calmării jocului. "Trebuie să ne păstrăm sângele rece", a spus el, recunoscând de altfel că adoptarea acestei legi a fost o iniţiativă inoportună. "Franţa şi Turcia au numeroase  motive pentru a-şi menţine relaţiile de încredere şi prietenie, nu doar pe plan economic, ci şi pe plan politic sau strategic", a mai subliniat Alain Juppé.

Conceptul de genocid

Conceptul de genocid figurează din 1948 în Convenţia Naţiunilor Unite. Prin genocid sunt desemnate crimele comise împotriva unor populaţii sau grupuri etnice, cu intenţia de distrugere totală a acestora. Istoricii nu sunt însă de acord în privinţa a ceea ce s-a întâmplat în 1915. Dezbaterea este în curs, iar în ultimii ani ea a început să ia amploare şi în Turcia. S-ar putea însă ca această lege adoptată de parlamentul francez să blocheze, în mod paradoxal, libera exprimare în Turcia, şi apelurile multor istorici turci de asumare a trecutului istoric.

Merită să reţinem că masacrarea a sute de mii de armeni în 1914 a fost recunoscută ca genocid de Organizaţia Naţiunilor Unite în 1985. Parlamentul European a recunoscut şi el acest genocid în 1987, precum şi alte patru ţări europene: Franţa, Elveţia, Belgia şi Grecia. Cuvântul "genocid" a fost creat în 1944 pentru a desemna crimele comise de nazişti împotriva evreilor în anii celui de-al doilea Război mondial. Cuvântul combină doi termeni greceşti, "genos", care înseamnă "rasă", şi "caedere", care înseamnă "a ucide". Din 1944 încoace, lista genocidurilor s-a lungit: se vorbeşte despre genocidul cambodgian, despre genocidul din Rwanda comis în 1994, despre genocidul din Bosnia şamd.

Turcia însă, dar şi numeroşi istorici în Occident, consideră însă că masacrarea armenilor în 1915 nu a fost un genocid, deşi a fost o teribilă tragedie, întrucât nu exista nici o intenţie ideologică de exterminare a acestui popor.

Versiunea Turciei: Masacrarea armenilor, o teribilă tragedie, dar nu un genocid

Pentru a înţelege însă mai bine acest dosar, l-am invitat pe istoricul Matei Cazacu, cercetător şi specialist în Imperiul Otoman, să ne dea câteva explicaţii. Am început prin a observa că, în mod paradoxal, istoric vorbind, relaţiile dintre Franţa şi Turcia au fost foarte bune, chiar atât de bune încât provocau uneori indignare în Europa. Vreme de peste trei secole, cele două state au întreţinut o prietenie solidă.

Cât priveşte genocidul armean, istoricul arată că nu există dovezi în sprijinul existenţei unui plan de exterminare al armenilor în Turcia anului 1915. Mai mult, statul modern turc nu vedea o ameninţare în comunitatea armeană, aşa cum a făcut-o Hitler, de pildă, în raport cu evreii. De fapt, explică istoricul, această dispariţie a unui număr impresionant de armeni a fost rezultatul unei evacuări pripite şi prost gândite de autorităţile turce, în faţa pericolului reprezentat de ofensiva armatei ruse. O afirmaţie care intră sub incidenţa legii votate joi de deputaţii francezi, pasibilă de amenda de 45.000 de euro şi un an de închisoare.

Explicaţii detaliate privind evenimentele din 1915 de la istoricul Matei Cazacu, în dialog cu Matei Vişniec