Play
Ascultă RFI Romania
Play
Ascultă RFI France
Ascultaţi


Un veto românesc în summitul european

ue.jpg

Un veto românesc în summitul european

Exercitarea dreptului de veto al României în cadrul summitului UE din 22 noiembrie este îndreptăţită, legitimă,  dar total neproductivă. În loc să-şi facă auzită cauza, România se va izola şi mai mult îtrucât ea nu se află în poziţie de forţă. Puternic defavorizată de propunerile pentru viitorul cadru bugetar UE, România nu poate face nimic altceva decât să le încaseze.

Corespondentul RFI la Bruxelles, Mihaela Gherghişan

Ce ar putea deţine România din ceea ce îi trebuie acum neaparat UE ? Ce posibilitate de "tîrguială" există pentru ca ţara să obţină alocări europene corecte ? Niciuna.

România, cu o performanţă economică corectă, dar cu o capacitate de absorbţie a fondurilor UE extrem de mică şi în absenţa (nedovedită) a statutului său de drept, nu îşi poate permite să blocheze lucrările summitului UE.

Cu toate acestea, posibilitatea unui veto a fost invocată de premierul  Victor Ponta. Preşedintele Traian Băsescu a spus  vineri după-amiază că nu susţine această idee.  Cert e că ameninţarea cu veto-ul poate reprezenta un joc periculos.

O cacialma

Ideea românească, mai nou încolţită în mintea negociatorilor pe plan UE, este de a te preface că blochezi o reuniune astfel încât să forţezi mâna partenerilor înainte chiar ca discuţiile să înceapă.  Românii cred că toată lumea ştie că ei de fapt se prefac, dar că de teama să nu se afle şi în presa, mici aranjamente de culise se pot face.

Problema este ca, în naivitatea lor, occidentalii mai ales îi iau în serios pe români. În cadrul Consililui Justiţie şi Afaceri Interne din aprilie 2012, România s-a prefăcut că doreste să blocheze discuţiile pentru reforma Schengen ca să-şi forţeze intrarea în acest spatiu. Un blocaj adevărat ar fi fost foarte defavorabil de fapt României.

Belgienii i-au crezut si le-au zis : hai ca blocam si noi ! In acel moment, negociatorilor români le-a crescut tensiunea arteriala intrucât nu mai puteau da inapoi si nici nu puteau marturisi adevarul. Printr-un noroc nesperat, Belgia a renuntat la idee si dosarul a fost votat.

Scenariul se poate repeta acum. România nu este singurul stat UE puternic nedreptăţit de actualele propuneri ale cadrului bugetar UE 2014-2020. Alte state ca Ungaria şi Slovacia o pot crede pe cuvânt şi se pot alatura "boicotului", cu consecinte catastrofice pentru saracele Europei.

A nu se înţelege însă că marile democraţii europene nu negociază dur şi uneori prin forţă ; dar arta de a negocia productiv nu-i este data oricui. Cu eleganţă şi multă dibăcie, acorduri mari s-au facut pe plan european mai ales între statele fondatoare ale UE.

Alianţe şi polonezi

Polonia este ţara de la care ne-am fi aşteptat să dorească exercitarea dreptului de veto.

Polonezii însă nu mai sint aceeaşi din 2002 atunci cînd Varşovia şi-a negociat intrarea în UE dînd cu pumnul în masă şi agasîndu-şi viitorii parteneri până peste poate. Şi nici nu mai sint cei care au blocat luni de-a rândul în 2007 negocierile privind Tratatul UE revizitat.

Vorbim acum despre un prim ministru dinamic şi ambiţios, Donald Tusk, care afirmă sus şi tare că nu va bloca reuniunea de la Bruxelles.

Tot el le spune Londrei si Berlinului spune ca Polonia se va alia cu tarile mari ale UE (mari ca talie si ca influenta) iar celor mici le spune ca va ramâne cu ele. Tusk este capabil sa blocheze reuniunea, fara a fi anuntat ca o face.

Dar Tusk este capabil sa faca si un alt târg : să obţină pentru el postul de preşedinte al Comisiei Europene începînd din 2014 în schimbul unei negocieri senine la summitul din 22 noiembrie.

Marea Britanie, intransigentă

Prim Ministrul britanic David Cameron îşi joacă aici cariera politic. El îi "apără" aici pe contribuabili britanici şi vrea să reducă drastic viitorul buget al UE.

Poziţia sa de "negociere" este intransigentă şi a ameninţat cu un veto. Cameron de fapt nu negociază ci impune termenii săi.

În plus, Marea Britanie crede că a venit timpul ca UE să se întindă cât îi este plapuma.

Poziţia inflexibilă a lui Cameron se păstrează până în prezent, posibilitatea unui veto britanic real se conturează, ea a fost evocata in ultimile intâlniri avute de prim ministrul britanic cu omologii sai italian si francez.

Despre ce buget vorbim ?

O reducere de 74.5 miliarde de euro faţă de cele 1033 de miliarde propuse de Comisia Europeana pentru 2014-2020, aceasta este baza de negociere pentru summitul care debuteaza in 22 noiembrie la Bruxelles.

Victimile acestor reduceri de buget sint, in principal,  agricultura comunitară şi coeziunea, ceea ce afecteaza toate noile venite in clubul european, dar si Spania, Portugalia si Italia. Educatia si inovatia sint afectate si ele.

Coeziunea (programele de trasnport, mediu, dezvoltare rurala, administratie si transporturi) pierde 30 de miliarde de euro, în condiţiile în care şi propunerea initiala de 339 de miliarde pentru 16 tari beneficiare timp de 7 ani era insuficienta.

România este singurul stat membru UE a carei absorbtie nu se ridica la 60% din media comunitara 2007-2011, situata in jur de 44%. Din aceasta cauza, conform ultimei propuneri, fondurile ei pentru coeziune ei nu vor creste cu mai mult de 15% dupa 2014.

Platile directe pentru agricultorii UE (mari beneficiari fiind estici si francezii) sint reduse cu 16 miliarde , daca calculam aici si rezerva de criza initial propusa de Comisia Europeană.

Esticii au plata cu mult mai mica acum decât vesticii, o convergenta, o echivalare era propusa de Comisia Europeana între anii 2014-2017. Ideea a fost retinuta dar modificata, convergenta ar putea începe doar în 2015 si se va etala pe 6 ani.

Reducerea bugetară merge însă în sensul cererilor marilor contribuitoare la bugetul UE (Germania, Marea Britanie, Suedia si Olanda) care doreau defapt o reducere de minim 100 de miliarde. Suedia a cerut ca 140 de miliarde de euro sa fie amputate finantelor UE dupa 2014.